Site-ul Suporterilor Dinamovisti

          Scriu aceste randuri dupa fatidicul Dinamo-Viitorul 0-5 de vineri seara, contrar așteptărilor, noaptea trecută a fost linistita iar scopul acestui text este îndeplinirea unei promisiuni, nu o revărsare a criticilor acumulate în ultimele saptamani. Infrangerea de vineri seara mi-a produs un sentiment moderat de lehamite, dar nimic mai mult, iar singurul șoc pe care l-am avut a survenit cand am observat ca la majoritatea tovarășilor de suferința situația este similară. Dinamo nu mai misca pe nimeni. Ba mai mult, fotbalul românesc, în general, nu mai genereaza niciun sentiment, principalul ingredient de care are nevoie pentru a supraviețui.

Dinamo de vineri seara a fost compusă dintr-un amalgam de jucători bătrâni și tineri. Cei batrani erau lenti, cu kilograme în plus, ahtiati de ideea ca mai au de bifat o zi de munca pana la pensie. Cei tineri, lipsiti de calitățile necesare pentru desfășurarea activităților fotbalistice, au arătat ca nu le pasa si că nu înțeleg miza unui astfel de meci, predând armele imediat cum scorul a început sa ia proporții. Culmea, acesta fiind de departe cel mai bun moment din punct de vedere financiar pentru întreg lotul de jucători, prestația lor a fost de departe cea mai slabă din întregul sezon.

Cealalta combatanta, Viitorul, avea 8 meciuri consecutive fara victorie în prima divizie. O echipa care se pregateste de al doilea sezon consecutiv de play-out, care vinde pe ultima sută titulari importanți pe sume derizorii (Iancu pe 500k în Rusia, Luckassen pe 400k în Turcia sau De Nooijer împrumut în Ucraina). Strategia clubului s-a schimbat, transfera mai mulți străini ca niciodata, ultimul adus fiind Tsoumou, un atacant de forță, numai bun pentru jocul de lungă și pe-a doua, pe care Hagi îl hulea la un moment dat, dar de care Rednic pare foarte multumit.

Pana și Viitorul, echipa fanion a modelului sportiv bine facut in Romania, cu o academie serioasa si un stil de joc propriu, a ajuns sa ciupeasca din piața ciurucurilor la mâna a doua ca sa supravietuiasca un an în plus în competiția tuturor dezintereselor: Liga 1 + adaugă sponsor. Anul asta echipa lui Hagi a reușit sa mai vanda un tanar de perspectiva undeva, pe Louis Munteanu la Fiorentina contra sumei de 2 milioane de euro. Numele său se adaugă pe o lista din care mai fac parte: faiantistul familiei Hagi (plecat la Genk, ajuns rezerva la Rangers), Denis Dragus (plecat la Standard Liege, ajuns rezerva la ultima clasata din Serie A), Răzvan Marin (plecat la Standard, ajuns titular la echipa aflată doua locuri deasupra celei lui Dragus, el însă măcar joacă...), Tudor Băluță (plecat la Brighton, ajuns rezerva la Kiev), Cristi Ganea (plecat la Bilbao, ajuns în Grecia) și lotul de jucători trimis la fcsb, ajunși nicăieri, mai ales de cand e așa greu sa scoti permisul de conducere în România.

Vineri seara au jucat singura echipa cu tradiția intactă (pentru moment), condusă în prezent de suporteri, împotriva echipei celui mai mare fotbalist român, om care a jucat în vest la echipe mari și a investit bani buni în acest proiect. Teoretic, meciul de vineri se desfășura între cele mai interesante echipe rămase pe scena primului esalon; practic, am asistat la o turca sinistra intre doua echipe scufundate în haos. Din păcate, nu a fost doar o zi mai puțin inspirată a jucatorilor, nu a fost o intamplare, ci realitatea de astăzi a fotbalului românesc: un fotbal părăsit de emoții, cu echipe tot mai slabe, cu trasee tot mai complicate în cupele europene, cu eliminari rușinoase tot mai frecvente și cu o echipa națională care bate la mai mult de un gol diferenta doar reprezentativele țărilor unde fotbaliștii mai au nevoie și de un job, fotbalul fiind doar un hobby.

Cum am ajuns aici?

Paradoxal, fotbalul românesc a intrat în colaps fix în perioada în care avea cele mai mari venituri din istoria sa, majoritatea cluburilor ajungand în faliment si/sau insolventa în jurul anilor 2009-2014. În ziua de azi ne plangem ca nu avem bani pentru incalzirea terenurilor sau pentru VAR, doar cateva echipe își permit sa dea bani pe jucători iar sumele plătite sunt tot mai mici, fotbalul românesc a avut însă și zile mai bune. 

Echipele românești mergeau toate gramada în competitiile europene, în sezonul 2009-10 am avut numai puțin de 5 representante în grupe (Urziceni in UCL, CFR Cluj, fcsb, Dinamo și Poli Timișoara în Europa League) acesta fiind cel mai bun sezon al nostru. Din păcate însă, zecile de milioane de euro nu au rămas pentru mult timp în conturile cluburilor, nu s-au reinvestit în fotbal în niciun fel, ba mai mult, după ce au fost jupuite de resurse, cluburile au fost bagate in faliment ca o povara de care trebuia sa scapi. Prezentăm în continuare o lista detaliata cu toate cazurile:

Unirea Urziceni

Echipa a aparut de nicaieri și a câștigat titlul în sezonul 2008-09. În 2009-2010 au evoluat în grupele UEFA Champions League cu următoarele rezultate:

Urziceni a încasat 20 de milioane de euro din grupele Champions League, aparte de asta, a reușit sa obțină cel mai mare număr de puncte al unei echipe românești în competiție pana la acea data (depasita în prezent doar de CFR Cluj). În continuare prezentăm un tabel cu componenții lotului echipei și cota lor de piață la acel moment conform transfermarkt.

Bilantul transferurilor este pozitiv cu 4.650.000€. Aparent, banii de la fcsb nu au fost plătiți niciodată, Bucsaru avand aceasta suma ca datorie către ciobanul șef. Oricum, dacă acei bani au fost folosiți pentru a duce echipa in Champions League și niciodată nu au fost returnați, Bucsaru a pus mâna pe 20.000.000€ fără sa investeasca practic nimic (probabil un tun de genul asta planuia și Cortacero).

În sezonul următor al cupelor europene Urziceni a fost eliminată de Zenit în turul 3 preliminar al UCL și Hajduk Split în play-off-ul Europa League, finanțarea a încetat iar echipa a terminat pe penultimul loc al clasamentului, intrând apoi în faliment. Echipa a urcat în prima ligă în 2007-08, a terminat pe locul 5, a fost scoasă din Europa la prima încercare de către Hamburg, apoi au urmat cele două sezoane despre care am discutat deja. 

Poli Timișoara

Echipa din banat a avut o prima aventura europeană în sezonul 2008-09, au fost însă eliminați de Partizan Belgrad după o dubla infrangere (1-2 si 0-1). În sezonul acela însă aveau să lupte la titlu pana in ultima etapa iar Europa urma sa le zambeasca cu o participare în grupele Europa League în sezonul 2009-2010. Timișoara a trecut de Sahtior (2-2 și 0-0) în turul 3 preliminar al UCL, fiind eliminați în play-off de Stuttgart (0-2 si 0-0).

În grupe au picat de Ajax, Anderlecht și Dinamo Zagreb, au obtinut 5 puncte însă au terminat pe ultimul loc. Apoi, în sezonul următor, au fost eliminați de Manchester City în play-off-ul Europa League (0-1 și 0-2). Echipa a vandut jucătorii pe care îi mai avea și apoi s-a desființat la finalul lui 2010-2011, la fel ca Urziceni.

Timisoara nu a ieșit foarte castigata din transferuri: a reușit sa încaseze 7.950.000 pe acești jucători, prețul pentru aducerea lor fiind de 8.320.000. Ramane insa o echipa de provincie, care nu a câștigat titlul și a jucat o singura data în grupele europene, dar care a reușit sa miste multe milioane de euro în cativa ani si sa propună câțiva jucători din propria pepinieră.

Otelul Galati

Otelul este o echipa care a jucat multe sezoane consecutive în prima ligă, uneori reușea sa ajungă în Cupa UEFA însă niciodată nu a reușit sa treaca de mai mult de un tur preliminar. Partizan Belgrad, Trabzonspor sau Lokomotiv Sofia au fost adversari prea duri pentru moldoveni în perioada 2000-2010. Echipa a reușit însă să câștige titlul de campioană în sezonul 2010-2011 și a jucat în ediția următoare a grupelor Champions League. 

Otelul nu a strâns niciun punct, spre deosebire de celelalte echipe tratate pană acum, ei au reușit sa reziste un pic mai mult după ce au încasat milioanele de la UEFA: galatenii au retrogradat de pe penultimul loc în sezonul 2014-15.

Pandurii Targu Jiu

Aceasta echipa a participat o singura data în cupele europene, se intampla după ce terminau pe locul 2 în 2012-13. Au avut parte de o campanie de vară intensă în sezonul următor, după ce au trecut ușor de Levadia Tallinn (4-0 și 0-0), au dat peste Hapoel Tel Aviv, pe care au învins-o în deplasare (1-1 și 2-1), urmand apoi sa repete isprava și să o elimine în prelungiri, în Portugalia, pe Braga (0-1 și 2-0). La Braga făcea parte din echipa și Eder, viitorul marcator al golului decisiv în finala EURO 2016.

Pandurii au făcut doar doua puncte intr-o grupa cu Fiorentina, Dnipro (finalista EL un sezon mai târziu) și Paços de Ferreira. Echipa avea să retrogradeze sportiv în sezonul 2016-17 de pe penultimul loc, după mai multe sezoane cu grave probleme financiare.

Pandurii au știut sa aducă jucători foarte ieftini și să-i vândă scump, bilantul lor fiind pozitiv cu 4.330.000€ în condițiile în care au pierdut mulți jucători de valoare pe gratis. Cu aceste încasări plus cele din Europa League echipa a înfruntat mereu mari probleme financiare și a dispărut cativa ani mai târziu.

FC Vaslui

Echipa din Moldova a debutat în prima divizie în sezonul 2005-06, evitand retrogradarea cu destule emoții. A început sa urce în clasament în fiecare sezon, în principal datorită investițiilor importante în fotbalisti, pana s-au luptat de cateva ori cu șanse reale la campionat. În 2008-09 au participat pentru prima oară în cupele europene, fiind eliminați cu greu de Slavia Praga (1-1 și 0-0). Un an mai târziu le venea de hac AEK Atena, cu toate că Vaslui a câștigat acasă în prima mansa (2-1 și 0-3).

În 2010-11 vasluienii ajung până în play-off-ul Europa League unde sunt învinși de Lille (0-0 și 0-2), pentru ca, pană la urma, în 2011-12 sa își atingă obiectivul. După ce au fost eliminați din turul 3 al UCL de Twente (0-0 și 0-2) au trecut în play-off de Sparta Praga (2-0 și 0-1). Aveau sa nimereasca într-o grupă destul de grea: Lazio, Sporting Lisabona și FC Zurich, terminand pe locul 3 cu 6 puncte, culmea, fiind Zurich echipa care le-a luat cele mai multe puncte în meciurile directe.

În cazul acestei echipe lista este mult mai lungă, dar am preferat sa nu punem mai multe transferuri, sumele cele mai importante sunt aici. Transferurile lui Papp, Varela, Stanciu și Wesley acoperă multe pierderi, totuși, pentru Vaslui pierderile sunt mai degrabă de potențial, cu foarte mulți jucători valoroși plecați gratis. Echipa a fost retrogradată administrativ în sezonul 2013-14.

Dinamo

În cazul echipei noastre nu o sa alocam foarte mult spațiu, nu este necesar, trecutul îl cunoaștem cu toții foarte bine. Dinamo a jucat în grupele Europa League în 2009-10 după minunea de la Liberec.

În afara de aceste încasări, Dinamo l-a vandut pe Radu Ștefan pe 5.000.000€ la Lazio în 2008 și pe Gabriel Torje la Udinese tot pe 5 milioane, în vara lui 2011, acestea fiind doar vânzările mari. Cu toate ca Dinamo a încasat doar din aceste 3 situații 20 de milioane de euro între 2008 și 2011 nu a fost suficient pentru a evita vânzarea clubului către Negoita în 2013 și mai apoi insolventa.

Rapid Bucuresti

Rapid a jucat în grupele Europa League în sezonul 2011-12, după ce a trecut de Slask Wroclaw în play-off (1-1 și 3-1). Au avut o grupa a priori accesibilă cu PSV, Legia Varșovia și Hapoel Tel Aviv, dar au terminat pe ultimul loc cu doar 3 puncte.

Comparativ cu Dinamo, Rapidul a avut încasări mai mari, mai constante, mai apropiate de ultimele sezoane ale echipei in L1, si totusi a dat faliment inaintea noastra (poate si pentru ca nu au pus-o de o insolventa). Trebuie spus și că nu am inclus multe transferuri mici făcute de Rapid pentru că lista era prea mare, dar se pot adăuga la cheltuieli încă 3-4 milioane dați pe jucători care nu au confirmat sau au plecat gratis. Chiar si-asa, Rapidul a încasat circa 19.600.000€ din 2007 până în 2013, în timp ce a cheltuit (cu tot cu acele 3-4 milioane menționate mai sus) în jur de 12.000.000€. Clubul iese clar pe plus.

Rapidul a aruncat mulți bani pe jucători destul de slabi, gen Urko Pardo, sau a pierdut ușor jucători de mare valoare ca Roman sau Spadacio. Totuși, dacă socotim și cele 10.000.000€ din Europa League, acest club trebuia sa aibe finanțe destul de solide. Ca în fiecare caz de pana acum, clubul a dat faliment cand a început sa aibă venituri foarte mari. Rapidul a retrogradat administrativ în 2012-13 (a fost acel caz cu barajul pentru evitarea retrogradării, ilegal organizat mai apoi cu Concordia Chiajna, de către LPF), au revenit în prima divizie în 2014-15 însă au retrogradat sportiv și au intrat în faliment.

CFR Cluj

Despre CFR se pot scrie 10 pagini pentru a descrie prezentele lor în Europa și cantitățile enorme de jucători veniți și plecați de-a lungul anilor. O sa ne rezumam la perioada 2007-2014, scurt și la obiect, doar cu informațiile foarte relevante.

CFR Cluj a jucat în grupele europene de 4 ori în perioada 2008-2014.

Prima oară în sezonul 2008-09, în UCL, după titlul luat cu un an înainte.

A doua oară după un sezon, în 2009-10, de data asta în Europa League, după ce au trecut in play-off de FK Sarajevo (2-1 și 1-1).

A treia oară au jucat în grupele UCL, în 2010-11, după un nou titlu cu calificare directă.

A patra participare din acest interval a venit, după 3 ani consecutivi de grupe, în 2012-13, după ce au trecut de Slovan Liberec (1-0 si 2-1) și de FC Basel (cu aceleași scoruri), în UCL..Astfel, între 2008 si 2013 CFR a încasat 70 de milioane de euro doar din participările în grupele competitiilor europene.

În poza exista o erata: CFR si Galatasaray au făcut 10 puncte, nu 7, acesta fiind sezonul cu cele mai multe puncte ale unei echipe românești în UCL. În următorul tabel prezentam si cele mai importante vanzari de jucători efectuate de CFR în aceeași perioada

Dacă adunăm toate sumele încasate și cheltuite de CFR între 2007 (an în care au început sa aducă jucători) și 2014 ajungem la un bilanț de +6.340.000€. Este adevărat că au cheltuit mult pentru a ajunge acolo sus, dar un singur an de grupele UCL acoperă toata investițiile lor în transferuri. Relevant este însă altceva: CFR Cluj a intrat în insolventa imediat după finalul acestei perioade de prosperitate, banii au dispărut, nu au fost investiți în fotbal, iar situatia actuala a CFR-ului se datoreaza unui alt patron care a început proiectul practic de la zero.

Este foarte probabil ca în curand sa trebuiasca sa adaugam Astra Giurgiu pe aceasta lista, ajungand la numărul total de 9 echipe românești care au pus mâna pe milioanele de la UEFA și au dispărut sau au trecut printr-o insolventa. Am omis echipele care au încercat și ele sa dea un tun însă nu au reușit, o mențiune speciala merita Petrolul Ploiești, eliminată în play-off de Europa League de Swansea (1-5 și 2-1) și ASA Targu Mures, echipa care a fost la un pas de titlu și a fost scoasă din Europa de St Etienne în turul 3 al Europa League (0-3 și 2-1). ASA a condus cu 2-0 în Franța până spre final, cu puțin noroc ar fi forțat prelungirile.

FRF si LPF

În toți acești ani cluburile au murit în fața lor și nu au luat nicio decizie care sa împiedice asta. Vechea conducere a acestor organisme trebuia sa oblige cluburile, în acele momente de prosperitate, la formarea academiilor de juniori ca o conditie minima pentru a evolua în prima ligă. Pe langa asta, avand in vedere nenumăratele cazuri în care fotbaliștii erau neplatiti iar cluburile acumulau datorii către stat, aceste organisme puteau crea un fond în care fiecare club să fie obligat sa introduca sumele aferente salariilor și datoriilor pe un întreg sezon. 

In acea perioada existau bani, se puteau face centrele de juniori de care avem acum nevoie, în plus, obligativitatea de a respecta aceste două principii impiedicau sau indepartau mulți patroni dubioși, viitori infractori dovediti, sa pună mâna pe echipe în ideea ca poate reușesc sa dea un tun, după care, sa fugă cu banii. În prezent putem adauga banii pentru VAR, incalzirea terenurilor, și alte cateva lucruri la aceste condiții, doar ca nu mai sunt bani.

FRF și LPF sunt mai preocupate acum de propriile scaune și de luptele lor pentru putere. În sanul FRF se comite o practică ce le garantează puterea perpetua celor care conduc: toate competițiile fotbalistice formează FRF și fiecare club, chit ca e din divizia Y la fotbal subvatic pentru membri colectivului LGBTQ+ cu picioare amputate, fie ca e din prima divizie, au aceeași putere de vot. Cei mici sunt mulți, majoritari, și votează ce le spune Burleanu pentru că trăiesc din banii primiți drept subventie de la FRF. Burleanu are scaunul asigurat. Apar probleme pentru ca fotbalul nostru scade? Obligă pe toata lumea sa joace cu romani u21. De ce? Pentru ca e cea mai mica durere de cap la indemana și nu exista consecințe pentru gestiunea lor. Fără o schimbare în aceste instituții fotbalul românesc este condamnat.

Cercul vicios al mediocritatii

Cluburile sunt sărace și, în consecință, nu exista academii bine puse la punct pentru ca tinerii de astazi sa devina fotbalistii de maine. Mulți nici nu se mai apuca de fotbal, nu au unde sau nu au banii suficienti; cei care o fac se luptă ani de zile în condiții mizere, fără echipamente, pe terenuri proaste, cu adversari și antrenori prost pregatiti, iar noi ne mirăm de ce nu mai răsare niciun fotbalist.

Problema este ca în toata Europa e relativ mai bine decat la noi, de asta au început sa ne ia fata la fotbal țările fără nicio traditie si cu un sfert din populatia noastra. Noi nu mai producem jucători de calitate iar cei de afara sunt mai scumpi, mai necunoscuți, și implica riscuri mai mari, plus că vor vrea sa plece la prima strigare, salariile noastre fiind destul de mici. Cand asta se intampla ani de zile la rand nivelul fotbalului scade dramatic. Echipa națională este în urna a patra valorică la tragerile la sorți, cluburile noastre au loturi tot mai slabe și nu performează în Europa, lucru care nu aduce bani în fotbalul românesc și dificulteaza în fiecare an un posibil acces la bani prin adversari mai grei și tururi mai multe.

La aceasta morisca a fatalitatii se adaugă și interesele impresarilor, care nu sunt aducerea de jucători buni în țara, ci plasarea și permutarea cat mai frecventă a celor care nu-si găsesc un angajament, sa fie comisionul gros, deh. Așa am ajuns sa vedem amatori că Morsay sau supraponderali ca Gueye la Dinamo și nu numai. Nu avem bani, nu avem infrastructură, nu avem personal calificat și nu avem interesele potrivite pentru o creștere cu gandire pe termen lung.

Cum ieșim de aici?

Problema europeană o putem scoate la capăt datorită acestei noi competiții: Conference League. În aceasta competiție participa doar o echipa (sau poate chiar niciuna în unele cazuri) din primele 15 campionate în ordinea coeficientului. Unele poate vor merge direct în grupe, cum se intampla astazi în Europa League. Ideea de baza e ca sunt mult mai puține echipe tari în tururile preliminare și asta ne poate ușura munca.

Cate puțin putem aduna puncte pentru coeficientul de tara și experiența pentru fotbalisti, asta pe langa cateva milioane de euro, cu siguranta mai putine decat eram noi obișnuiți, dar foarte importante pentru a crește dacă știm să le folosim. Important e sa ne punem pe treabă și să nu ne mai batem joc de resurse atunci cand le avem.

Fotbalul românesc a mai trecut prin aceasta situatie. După sezonul 1996-97 nu am mai avut nicio echipa în grupele europene până în 2004-2005. În acel sezon fcsb avea să joace doar două tururi preliminare, cu Zeleznik Belgrad si TSKA Sofia, pentru a intra in grupe. Au ajuns în primăvara europeană și au început sa lucreze la coeficient. Anul următor aveam 3 echipe in grupe: Dinamo, care a trecut de Omonia Nicosia și Everton; Rapid, care a trecut de Vardar Skopje și Feyenoord; plus fcsb, care a trecut de Valerenga după ce au fost eliminați din UCL de Rosenborg.

Cu aceste rezultate și o nouă primăvara europeană, traseul cluburilor către grupe a devenit mult mai simplu. În 2006-07 Dinamo dădea de Skoda Xanthi și Beitar Ierusalim; Rapid dădea de FK Sarajevo si Nacional Funchal, în timp ce fcsb dădea peste Gorica și Standard Liege. În fiecare an drumul era mai simplu, eram capi de serie și aveam echipe direct în turul 3 sau în play-off, pana ne-am bătut joc…

Avem în jurul nostru tari care erau sub noi până ieri. Din 2004-05 și pana astazi, dacă excludem ce a făcut Ludogorets, bulgarii au avut 3 echipe în 2005-06, doua în 2009-2010, doua în 2010-11 și au trebuit să apară Ludogorets ca sa mai prinda toamna europeană. În Ungaria situația a fost chiar mai grava de atat. În Croatia, Hajduk si Rijeka au cate o participare și doar Dinamo Zagreb tine steagul sus. În Serbia am văzut de curând cât de slabă era ocupanta locului 4, Topola, o echipa de padurari și taietori de lemne, totuși, Partizan și Crvena Zvezda, ba uneori Vojvodina si Cukaricki, ajung în grupe sau chiar mai departe.

Fotbalul românesc nu poate redeveni peste noapte ce a fost, ne trebuie ani de zile de munca, însă putem ajunge iarăși sa contam în cupele europene și cu acei bani sa crestem în fiecare an câte puțin. Propunem următoarea lista de măsuri pentru a îndrepta fotbalul românesc în aceasta direcție:

1 - Renuntarea la regula U21. În schimb, fiecare club din primele două divizii ar trebui obligat să aibe o echipa secundă într-o liga inferioară, o academie, sau sa participe într-un campionat u23 pentru tineri. În prezent nu sunt bani, trebuie cautata soluția cea mai ieftină sau, dacă nu se poate ajunge ca fiecare club profesionist să investească în juniori, să existe un plan pe cativa ani cu mici pași pentru ca toata lumea sa ajungă la acest nivel.

2 - Introducerea VAR și a tehnologiei de linia porții. VAR-ul ar trebui implementat diferit fata de occident: fiecare club ar trebui sa primească un număr de oportunități hawk-eye, prin care sa ceara revizuirea unei faze, iar decizia sa fie luată exclusiv de arbitrii din camera VAR, aceasta fiind comunicata arbitrului din teren care trebuie doar sa o execute. În plus, cluburile ar trebui să poată refuza un arbitru la o delegare, cerand o alta varianta. Cu aceste măsuri greșelile de arbitraj ar fi micșorate aproape de zero și nu ar mai exista oportunitatea sa dai un tun european dand bani la arbitrii ca sa ajungi acolo.

3 - Obligativitatea pentru toate cluburile de a pune într-un fond special păzit de FRF și LPF banii pentru bugetul de cheltuieli pentru întregul sezon, sau, în caz ca nu ar exista toți acei bani, drepturile TV și banii din Europa sau de la sponsori ar trebui redirectionati aici. În acest fel, am evita majoritatea problemelor financiare de la cluburi și posibilitatea unui patron tepar care, odată dat tunul, fuge cu banii și nu mai plătește nimic.

Aceste măsuri nu presupun investiții masive, sunt mai degrabă reguli de buna funcționare, reguli care se pot adopta gradual și, odata ajunsi sa le avem pe toate implementate, fotbalul va crește de la sine fiind cinstit, cu banii la zi și cu o baza mult mai mare de tineri jucători antrenați tot mai bine, se va crea un cerc virtuos și fotbalul nostru va crește.