Adauga un comentariu
articole de Eduard Apostol, @gsp.ro
Gabriel Moura se anunță prima opțiune de fundaș dreapta a "câinilor". Brazilianul de 31 de ani a impresionat sezonul precedent la Sepsi, iar Eugen Neagoe a insistat pentru apărătorul care a fost lăudat și de Mihai Stoica. Jucătorul carioca, muncitor pe teren, retras în viața privată, a povestit Gazetei Sporturilor cum a ajuns să îmbrace tricoul alb-roșu.
- Gabi, de ce ai ales să devii "câine roșu"?
- Este un nou capitol al vieții mele. Am ales Dinamo fiindcă este un nume mare în România, sper să am posibilitatea de a mă ridica la nivelul istoriei. Chiar cred că pot să contribui la ascensiunea echipei, să ne batem pentru titlu.
- Vezi că mulți coechipieri vorbesc de play-off, cei mai vechi se feresc să spună că Dinamo se poate lupta iar pentru câștigarea campionatului.
- Eu cred că trebuie să ne propunem să fim numărul 1, să luptăm, să ne focusăm pe acest detaliu. Eu nu pot spune că știu toată istoria clubului, dar am început să citesc și să aflu, mă ajută și fratele meu, care-mi trimite direct pe telefon articole și filmulețe. Așa am aflat o chestie care mi s-a părut foarte tare, amuzantă, dar serioasă, oricum ceva formidabil.
- Ce anume?
- Citeam despre rivalitatea cu Steaua sau cu FCSB și fratele meu mi-a trimis un articol cu poze despre un mozaic, coregrafie cum îi spuneți voi, făcut de fanii dinamoviști la un meci de Champions League al adversarilor. Cu cine era, chestia aceea cu numele clubului, cu "Doar Dinamo București"?
- În 2016, în preliminariile Champions League, cu Manchester City.
- Wow! Mi s-a părut tare de tot, mai ales că nu e vorba de un singur om s-o facă, era decupată parcă din filme. Da, grozavă păcăleală! Eu, când am citit, eram pe punctul să ajung la un acord cu Dinamo, mai aveam o ofertă și din Letonia, dar mi-am zis: "Gata, sunt hotărât, semnez cu oamenii ăștia! Dacă au suporteri atât de fanatici, e ceea ce-mi trebuie". Chiar nu știam de chestia asta cât am jucat la Sepsi.
- Prezintă-te, te rog, dinamoviștilor care nu te cunosc prea bine. Cum ai început fotbalul?
- Mai întâi, cu tata, ca orice băiat. Apoi, pe stradă, cu puștii de vârsta mea, pe teren cu piatră, pe maidan. Ore întregi. Ca orice copil. Așa mi-am făcut și primii prieteni. Eu sunt din Minas Gerais, departe de Rio, de Copacabana, de mare. E la 6 ore distanță de mers cu mașina. N-am învățat fotbalul pe nisip, am învățat fotbalul de muncitor. (râde) Poate de aceea n-am ajuns Ronaldo sau Ronaldinho. Am jucat la diverse echipe acolo, iar în 2013 am sosit în Portugalia.
- Cine visai să devii?
- Bine, am realizat devreme că nu pot fi el. Și nici nu e bine să faci obsesii. Idolul meu a fost Ronaldo "Fenomenul". Am jucat și mijlocaș, numărul 8, la juniori. Până când am fost trecut fundaș dreapta și-așa am rămas.
- Ce-ai văzut și învățat din România?
- Am văzut câteva locuri tare frumoase. Când jucam la Sepsi, locuiam cu soția la Brașov, la 20 de minute distanță de Sfântu Gheorghe. Munte, liniște, aer curat. Am fost la Râșnov, am văzut Poiana Brașov, Bran cu castelul lui Dracula, cu ocazia asta am învățat și legenda lui Dracula. (râde) Acum, nu știu cât este adevărat din ea... Sincer, mi-a plăcut enorm Brașovul, iar în Poiană e extraordinar.
- Bucureștiul ai apucat să-l vezi?
- O zi. Am fost un pic în centru, nu prea mult.
- Și?
- Doamne, mi-a ajuns... Ce aglomerat e! Câte mașini aveți? Oricum, e un oraș frumos din ce am apucat să văd.
- Mâncarea românească, pe cea ungurească, ai apucat să le guști?
- Nu prea, nu m-am băgat. N-am încercat sarmale sau gulaș sau altceva. Ori, dacă am făcut-o, poate că n-am știut. Mănânc pui sau carne gătită aproximativ la fel ca-n Brazilia.
- Românii cum ți se par?
- Oameni voioși. E mai greu la început, când ceilalți nu te cunosc. La Sfântu Gheorghe mi-a fost mai greu fiindcă nu prea vorbeau engleză sau spaniolă. Mi-a fost greu să găsesc apartament acolo, așa că am mers în Brașov. M-am adaptat până la urmă, eu veneam la ei, nu ei la mine.
- De ce ai ales să continui în România?
- Până la chestia aia cu mozaicul, coregrafia, am avut o ofertă și din Letonia. Soția va naște la Braga, ea e portugheză, vom avea o fetiță luna viitoare. A sosit oferta lui Dinamo, a contat mult și prezența antrenorului Neagoe, cu care am lucrat la Sepsi, m-a dorit și am rezolvat repede. A contat și istoria clubului, cu mulți fani, o oportunitate pentru mine de a crește în carieră.
- Care a fost cel mai greu adversar din România?
- Sunt mulți talentați. Mi-au plăcut în mod special Coman, Hagi și colegul meu de la Sepsi, Florin Ștefan. Trei fotbaliști foarte buni.
"Sunt genul prietenos și familist. Motivația mea cea mare este să muncesc și să fac bani pentru familie, pentru fetița care se va naște luna viitoare. Deja am început să mă uit la familiile cu copii, iau lecții, sper să mă pricep și eu"
"Habar n-am ce-aș fi putut fi dacă nu deveneam fotbalist. Sincer, nici nu m-am gândit vreodată"
Gabriel Moura
600.000 € este cota brazilianului pe transfermarkt
90% este procentajul minutelor jucate de Moura în tricoul lui Sepsi sezonul trecut, când a strâns 35 de partide în toate competițiile
7 cartonașe galbene a strâns sud-americanul pentru Sepsi în ediția precedentă
6 cluburi avea Gabriel în CV, înainte de Dinamo: Guaranyi, Mirandela, Penafiel, Gil Vicente, Anorthosis Famagusta și Sepsi
"Am învățat românește cu creionul și foaia în față. E o chestie de respect"
Filip Mrzljak, 26 de ani, este ultimul sosit în "haită". Croatul, un veritabil pasionat de literatură, care vorbește limba română mai bine decât mulți conaționali ai noștri a semnat, ieri după-amiază, actele de transfer, după un prim antrenament, istovitor, sub comanda lui Neagoe.
Miercuri seară, va debuta oficial în tricoul bucureștenilor în ultimul amical din Spania, cel cu scoțienii de la Kilmarnock.
Filip a mai fost aproape de a semna cu dinamoviștii în ianuarie 2018, doar că părțile nu au ajuns la un acord, iar acum a fost una dintre principalele ținte atât ale lui Neagoe, cât și ale șefilor clubului. Și veți vedea mai departe de ce, lecturând declarațiile oferite de ex-căpitanul Astrei într-un interviu exlusiv GSP.
Iată cele mai interesante declarații ale jucătorului:
"Nu e vorba că m-am lăsat greu, dar e cariera mea și trebuie aranjate lucrurile să fie bine și pentru mine, și pentru club, în așa fel încât să fim cu toții mulțumiți. Eu nu vreau decât ceea ce consider că merit. Nu doresc nici răul clubului, când a fost totul bine, am semnat!"
"Și dacă am avut probleme personale, nu vreau să vorbesc despre asta, mă privește. S-au rezolvat, niște chestii cu maică-mea. Acum totul este în regulă, asta contează"
"Știu unde am venit și vreau să arăt pe teren că sunt bun și merit să fiu la Dinamo. Mă gândesc la toate meciurile, nu doar la derby-uri. Trebuie să fim focusați să câștigăm cu fiecare adversar. Nu numai contra FCSB!"
"Obiectivul trebuie să fie cât mai important. Oriunde am fost, m-am gândit doar la cum să fiu numărul 1, să câștigăm titlul. Dacă nu credeam că era posibil, nu veneam la Dinamo. Am jucat o finală de Cupă cu Astra, unde vin, vreau să fac performanță!"
"Nu sunt român decât 50 la sută, am învățat limba voastră simplu: am luat un creion, o foaie de hârtie, am scris cuvântul în română, apoi în engleză, apoi în croată, așa am ajuns să pot vorbi fără probleme mari. Cuvântul care îmi place? «Bravo!». Ca oricare om, sunt mândru de mine când îmi zice cineva «Bravo!»"
"Cu străinii din lot, oriunde am fost în România, vorbesc în limba voastră. Aaa, dacă nu pricepe deloc, vorbesc engleza. Dar mi se pare normal ca fiind aici, în România, să cunosc și să vorbesc româna, de aici îmi câștig pâinea. E o chestie de respect. Așa e corect, da? Și lumea se uită diferit la tine când știi limba țării respective"
"Românii te respectă dacă muncești. Dacă nu mi-ar fi plăcut, n-aș fi rămas. Cum să vorbesc România de rău? Și traficul: dacă e, pleci mai devreme de acasă! Locuiesc în București, m-am acomodat la viața de acolo"
"Mă relaxează conversațiile cu persoanele apropiate, dar nu despre fotbal! Cu iubita, cu fratele. Fotbal vorbesc doar în timpul serviciului"
"Aveți femei frumoase, însă am iubită și nu bag în seamă alte domnișoare. Dacă nu cunosc pe cineva, nu dau follow sau să mă bag în seamă pe rețelele de socializare. Eu gândesc curat, cum să stau să acostez femei sau să mă las agățat când am o iubită? Avem încredere unul în celălalt, nu vreau să-mi stric o relație stabilă"
"Cum sunt eu? Vreau să fiu modest, liniștit și muncitor. Unde mă văd peste 5 ani? Dacă gândim prea mult despre viitor, nu facem nimic acum! Eu vreau să trăiesc fiecare zi și să obțin maximum de la fiecare"
Filip Mrzljak, Dinamo
1.200.000 € este cota croatului pe transfermarkt, cea mai mare din lotul "câinilor"
2 goluri în 29 de meciuri a înscris Filip sezonul trecut la Astra
"Am mulți prieteni români: uite, cu Bejan sunt fericit că sunt iar coleg. Îmi place țara voastră, îmi place fotbalul vostru. În Croația, e lumea mai dură, la voi e mai relaxată"
"Joc fotbal de la 5 ani. M-a întrebat un prieten ce m-aș face fără fotbal. Habar n-am! Doamne ferește să nu existe! După ce-o să termin de jucat fotbal, o să rămân în fenomen"
"Eu am o dietă corectă, vreau să dau tot ce pot ca să n-am regrete după. Mai gust mici, sarmale, îmi place mâncarea tradițională, nu cea internațională, modernă. Totul cu măsură"
"Țuică? O dată am încercat! E ca răchia la croați. Și vin beau un pahar de relaxare, dar atât. Nu fac absolut deloc excese"
Filip Mrzljak
99 de partide și 7 goluri a strâns în campionatul României, la Pandurii și la Astra