Site-ul Suporterilor Dinamovisti

Există două chestiuni pe care mereu le-am considerat extrem de importante atunci când urmăream ceea ce spun alții: consecvența aplicării unor principii care să permită textului transcenderea în ceva superior cuvintelor și onestitatea intelectuală de a recunoaște realitatea, mai ales atunci când aceasta contrazice ideile-fanionale posturii celui aflat la microfon.

Este foarte simplu să prezinți lucrurile atunci când se întâmplă ceea ce ai pronosticat. Cui nu-i place să le arate tuturor că a avut dreptate? Doar că astăzi este momentul pentru reversul medaliei. Nu, nu o să mă pun în genunchi în fața lui Nicolescu și Mihăilescu, implorând îndurare pentru necredința mea în planul lor măiestru. Argumentele mele erau raționale și le-am prezentat detaliat. Gestiunea de la Dinamo încă se poate îmbunătăți considerabil, însă, pe de altă parte, rezultatele bune sunt incontestabile, neașteptate și mă fac să sper, ca suporter, la trofee după foarte mult timp.

Desigur, Dinamo încă nu a câștigat nimic. Au trecut doar cinci etape de campionat, dar se vede cu ochiul liber un progres comparativ cu ceea ce reușeam să facem sezonul trecut, și asta într-un timp de tranziție foarte scurt, fără să așteptăm luni de zile până când jucătorii înțelegeau pe deplin noul sistem. Dinamo a învins Craiova cu 5-1 pentru că ăștia ne-au luat de sus. Credeau că suntem aceeași echipă, poate chiar mai vulnerabilă după înfrângerea de la Ploiești, și au primit două perechi de palme care au reprezentat începutul declinului evident de la acel club. La Galați, chiar dacă am jucat pe alocuri sărăcăcios, în cea mai mare parte a timpului s-a jucat după ritmul impus de noi. Am învins Voluntari cu 4-0 după un meci în care nici măcar nu am avut un potențial ofensiv atât de mare. Mă gândesc acum la câte meciuri am câștigat la o diferență atât de mare cu Kopic și nu găsesc foarte multe exemple. În încheiere, am câștigat un derby în deplasare, având momente de slăbiciune, dar rezistând grație unui portar excepțional, într-o seară în care până și norocul a fost de partea noastră.

Dinamo a implementat schimbări drastice și obține, într-un timp foarte scurt, rezultate superioare celor pe care le aveam în cele mai bune momente ale echipei noastre din sezonul trecut. Este un lucru remarcabil. De asemenea, Dinamo nu mai este atât de vulnerabilă ratărilor, gafelor din apărare, momentelor mai puțin bune sau jocului imperfect. Pare că suntem pe cale să devenim o echipă care își câștigă meciurile și atunci când nu are o zi tocmai bună, lucru esențial pentru a termina sezonul pe primul loc.

Nu există departament la Dinamo mai criticat decât cel de scouting. Cred că suntem de acord cu toții. Transferuri ratate complet, precum Kiriakou, jucători care trebuiau să vină în momente-cheie și nu au mai sosit niciodată, sau foarte mulți fotbaliști veniți la Dinamo ca la refacere, pentru a pleca imediat ce ridicau puțin capul, de cele mai multe ori liberi de contract. Trebuie însă să oferim Cezarului ce este al Cezarului: campania actuală este posibil să fie cea mai bună de până acum din era Renovatio.

Bellaarouch: peste Lobonț nu cred că va mai fi vreodată cineva la Dinamo, însă Alaa este candidatul ideal pentru a se apropia de acel nivel. Nu știu cum vom face, dar, dacă marocanul o va ține tot așa în acest sezon, este absolut obligatoriu să-l cumpărăm, iar oricare alt deznodământ ar reprezenta o mare dezamăgire. Omul este mult peste nivelul mediu al campionatului. Este genul de portar care îți câștigă o dublă manșă echilibrată împotriva unui adversar puternic în cupele europene. Transferul său intră, probabil, în top 5 al celor mai bune mutări realizate de noi în ultimii mulți ani.

Pascual: nu este Boateng, dar nu este rău deloc. Ofensiv, participă la fazele fixe meci de meci și are o lovitură de cap redutabilă. Fiind format în școala spaniolă, stă bine cu ieșirea pe jos din apărare, lucru fundamental pentru sistemul nostru. Ieri nu a mai avut ezitări. Este un jucător care intervine la sacrificiu și care probabil ar accepta inclusiv un statut ocazional de rezervă dacă vom da lovitura și vom aduce pe viitor un fotbalist de nivel superior. Este genul de jucător bun, dar nu excepțional, de care lotul nostru a fost văduvit ani la rând. Un transfer foarte bun ca randament și foarte ieftin, bilă albă fără discuție.

Irimia: nu este un transfer, dar vreau să remarc faptul că este pentru prima dată după mult timp când Dinamo pariază pe un tânăr fără statut de mare vedetă, crescut în propria academie, iar acel tânăr confirmă. Mai mult, nu este scos din primul unsprezece doar pentru că avem pe altcineva cu un CV mai bun pe postul său, mă refer, desigur, la Benavides. Dinamo arată curaj, iar acest curaj este răsplătit. Gurile rele ar spune că un anumit antrenor croat nu ar fi pariat pe el niciodată.

Hintsa: o să fiu absolut sincer, mă așteptam să-l văd plecat după cel mult un an, fără nicio realizare. Oliver a demonstrat aseară că deține un atribut extrem de rar întâlnit în fotbalul românesc: creier. A știut să găsească culoare, a știut să se demarce, a știut când să paseze colegilor, a jucat din prima și nu a fost niciodată egoist. Pe lângă asta, trecerea aceea în viteză nu am văzut-o la Pop în doi ani de zile și nu mă aștept s-o văd până la probacontrarie. Hintsa este un jucător de nișă. Nu are forță și nici o tehnică deosebită, dar se pricepe la jocul pe spații și, în măsura posibilităților, face ceea ce echipa are nevoie. A jucat încă prea puțin, dar dintr-o catastrofă iremediabilă a devenit un jucător utilizabil în anumite situații de meci.

Karamoko: este definiția jucătorului ușor capricios sau problematic, care te lasă la greu în anumite momente, dar care este atât de superior celorlalți încât nu poți renunța la el. Omul a fost contestat public în vara aceasta de Nicolescu, a lipsit în primele meciuri din cauza problemelor fizice, a intrat pe parcurs într-un context de joc defavorabil, în care arătam rău, și a făcut spectacol, nu doar diferența. A ținut de minge, a driblat, a pasat, iar la un moment dat dădea doar călcâie, atât de dezinvolt era pe teren. A marcat golul unei victorii extrem de importante aproape ca un bonus. Diferența dintre el și oricare alt atacant din lot este atât de mare, încât, dacă nu devine titular imediat, arunc televizorul pe geam. Asta este diferența dintre un jucător crescut în Bundesliga, la Wolfsburg, și folosit în UEFA Champions League de o echipă serioasă, precum Copenhaga, și restul pretendenților, divelor și purtătorilor ilegali de echipament sportiv.

Ce fotbalist!

Nu pot spune încă nimic despre Benavides, Verreth sau Fetai, dar aștept cu nerăbdare primele lor minute la Dinamo. Avem nevoie de ei la un nivel suficient de bun pentru a avea un lot competitiv. Nu știu dacă a mai observat cineva, dar aseară am avut pentru prima oară o bancă serioasă, cu multe soluții pentru toate posturile, în era Renovatio.

Nuno Campos: acum ceva timp am afirmat că mi-aș dori să văd în organigrama lui Dinamo angajați atât de capabili, încât să fie doriți de cluburi mai mari decât al nostru. Ei bine, acum avem unul. Nuno a gestionat cu succes tranziția de la un stil la altul și de la un sistem la altul, cu transferuri venite târziu, cu tineri precum Irimia utilizați în premieră, și a reușit să-l facă uitat pe Kopic. Ba chiar lasă deja impresia că l-ar putea depăși.

Bun venit la Dinamo, mister!

Nu vreau ca euforia să ne îmbete într-atât încât să ignorăm lucrurile care merg mai puțin bine la Dinamo. Mai este foarte multă muncă de făcut, unii jucători importanți nu sunt în formă, mai avem transferuri de realizat, iar culoarul către titlu poate fi ideal. Ar fi inadmisibil să ne batem iarăși joc de o astfel de oportunitate.

Atenție la promisiuni: aseară, după meci, Andrei Nicolescu a afirmat că jucătorii foarte buni devin disponibili pentru România la final de august. De asemenea, a spus că ne dorim un atacant, un mijlocaș central și poate un winger, dacă antrenorul va considera oportun. Odată cu această declarație, eu, ca suporter, am căpătat anumite așteptări, mai precis: minimum două transferuri, dintre care unul să fie un atacant, iar acei jucători să fie net superiori din punct de vedere valoric celor pe care i-am adus deja. Sper să nu se termine din nou vara cu promisiuni neonorate, domnule care cereți mereu încredere.

Stoinov: din păcate, la el este meciul și gafa. Plecarea lui Boateng și schimbarea stilului de joc au scos la iveală unele vulnerabilități pe care nu le credeam atât de grave. Din fericire, Dinamo are două opțiuni de rezervă în Fetai și Duțu, dar situația lui Nikita este îngrijorătoare. Unul dintre cele mai interesante active ale clubului se degradează pe zi ce trece. Băiatul are, în mod clar, nevoie de un restart sau poate reușim să-l vindem pe o sumă bună și să aducem, pe final de mercato, unul dintre acei jucători de nivel ridicat care devin disponibili pentru România abia în această perioadă.

Cîrjan: căpitanul echipei este veriga slabă a jocului nostru ofensiv, o situație atipică, dar certă. Schema sa fantezistă din finalul primei reprize, la o fază fixă, a dus la un contraatac periculos și la o înlănțuire de cornere din care abia am scăpat. Cîrjan are cifre inferioare celor din sezonul trecut, greșește mai des, este mai puțin implicat și pare fotbalistul care se adaptează cel mai greu noilor cerințe tactice. Toată lumea are nevoie de o pauză, mai ales acum, când avem soluții. Cătălin este probabil prins într-un cerc vicios la nivel mental, în care încearcă să facă multe, poate chiar prea multe, pentru a demonstra ceva, iar tocmai acest lucru îl împinge spre greșeli și evoluții modeste.

Nota finală a articolului trebuie să fie una pozitivă. Avem câțiva jucători interesanți pe care încă nu i-am văzut la lucru, avem un lot mai amplu, avem un Karamoko de la care putem cere multe, avem un Pușcaș aproape de revenirea pe teren și avem câteva transferuri care urmează să vină. Pe lângă toate astea, avem un antrenor capabil, avem liniște în cadrul echipei. Dinamo poate obține multe lucruri frumoase în acest sezon.