Site-ul Suporterilor Dinamovisti

     Există un concept întemeiat în vremurile moderne pentru a descrie discrepanța între nevoile populației de rând și măsurile luate de cei care conduc societatea, acest concept se numește politică de gesturi, și se manifestă și la Dinamo sub aripa corporatismului aseptic, steril și concentrat doar pe stoarcerea puținului existent, niciodată preocupat de crearea unei prosperități mai ample în care să încăpem cu toții. Această politică de gesturi se manifestă prin folosirea unui echipament galben-negru, care duce cu gândul la o mare performanță a trecutului nostru, pentru că e mai ușor să manipulezi sentimental niște oameni cu scopul de a face un mic profit pe termen scurt decât să construiești ceva durabil și consistent.

Dinamo a mai făcut un gest, a înființat 48TV, o platformă de comunicare a clubului menită să ne dea informații fiabile, prompte, singura problemă este că noi aflăm despre accidentările jucătorilor când apare foaia de joc, fără să fie specificat momentul în care aceștia redevin disponibili, în schimb, există acolo emisiuni de peste o oră sub titulatura “Cum vindem pasiune”, sau interviuri interminabile cu oameni din club în care nu se spune aproape nimic relevant, tocmai pentru că acele informații fac parte din “bucătăria internă” și e mai bine să rămână așa. 48 TV nu a fost făcut pentru noi, nu ne aduce nimic cu adevărat valoros, ci mai degrabă este o nouă tentativă de a monetiza și aerul pe care-l respirăm.

 

Din păcate, Dinamo excelează din punct de vedere organizatoric doar la categoria superficialității. La finalul sezonului trecut am avut cateva picături de speranță, am fost în play-off, am făcut două transferuri pe bani după mult timp (Cristi Mihai și Raul Opruț) și am scris, în consecință, articolul “Dinamo spre mai bine”. Este singurul text pe care îl regret după 10 ani de activitate pentru DinamoMania. La mine persistă naivitatea de a crede că acest club se va ridica la un moment dat, actuala conducere a demonstrat însă că e doar o adunatură de incapabili, nimic altceva, nedemnă de încrederea noastră, cea care se câștigă greu pentru că sunteți neserioși. 

Andrei Nicolescu, acționarul care nu a pus aproape niciun ban la Dinamo, lucru recunoscut chiar de el, dar care și-a permis să atace suporterii lui Dinamo zilele trecute din postura de invitat la Prima Sport, făcându-ne antici (ca orice om mic, fricos, nu a avut coaie să ne spună direct primitivi, așa cum probabil gândește), pentru că el acum e mare șef și are voie să facă ce vrea la Dinamo, cine suntem noi să-l chestionăm pe el? Acest individ îmi amintește de acei funcționari publici care, teoretic, lucrează în slujba cetățeanului, dar care în practică sunt niște mici tirani ai nevoii tale de a obține vreo porcărie de autorizație fără de care îți este interzis să-ți folosești drepturile constituționale.

Nicolescu a ajuns președinte la Dinamo fără niciun merit real. Nu a băgat bani, nu a făcut performanță, nu a construit o organigramă de oameni capabili… are o promovare obținută cu un bulan fantastic, pentru că CSA nu avea drept de promovare. Să nu uităm că Dinamo a terminat pe locul 5 acel sezon de ligă secundă, ajungând în play-off cu o victorie în ultima etapă și jocul rezultatelor. Apoi, sub conducerea lui, Dinamo a început sezonul următor cu același lot, fără să vină aproape nimeni. Evident, echipa a mers îngrozitor de rău, ne-am salvat de la retrogradare datorită lui U Cluj, care a bătut Voluntari, și a lui Hermannstadt, care a învins Craiova lui Mititelu, în acea ultimă etapă de balamuc. Fără aceste favoruri, retrogradam. Pe lângă toate astea, Nicolescu ne-a transformat în subiect de glumă pentru rivali: încă nu știm dacă la noi a venit Edgar Ie sau fratele său, poza cu trofeul pierdut de noi în fața CFR-ului sau transferul lui Velkovski care, conform celor de la Totul pentru Dinamo, a  fost acuzat de cei din club că era implicat în trucarea de meciuri și din acest motiv greșea atât de grav în momente cheie.

Am supraviețuit acelui sezon Dumnezeu știe cum, după care am avut și noi după mult timp o perioadă cu un oarecare respiro, sezonul 2024-25, stricat însă și acesta de micimea lui Nicolescu și a celor pe care îi reprezintă. Totul s-a prăbușit în iarnă, moment în care s-a luat decizia de a nu face transferuri. Acest gest denotă în mod clar lipsa de interes pentru a păstra suporterii mulțumiți. Am terminat sezonul cu cel mai negru bilanț în derby-uri din istoria clubului, 0-0-5, niciodată nu s-au mai pierdut cinci meciuri cu spurcații într-un singur sezon din 1948, până anul trecut. 

Pe lângă asta, ne-am făcut de râs în play-off, cu un nou bilanț catastrofal, 1-2-7, asta pentru că am evoluat cu multe absențe și improvizații. Când ție nu-ți pasă de reputația clubului nu ai cum să capeți încrederea noastră. La fotbal, uneori, există nevoia de a da foc la câteva sute de mii de euro pentru a proteja imaginea clubului. Dacă veneau împrumutați pentru 6 luni niște jucători precum Claude Dielna, Ante Puljic, Gordan Bunoza sau Hatem Abd Elhamed, Dinamo termina mai sus, stadioanele ar fi fost mai pline, iar încrederea în conducere ar fi fost mai mare, poate chiar testam astfel niște jucători pe care îi puteam cumpăra din iunie, micșorând dimensiunea dezastrului actualei campanii de transferuri. Dinamo nu a făcut asta, nu a folosit nici tineri, ci doar ne-a distrus orice chef de a mai vedea vreun meci. Chiar și dacă acele transferuri din iarnă ieșeau rău, măcar am fi văzut voința de a face lucrurile corect.

Apoi a urmat vara necazurilor noastre, au plecat liberi de contract jucători care performau, ne-au terfelit numele în mocirlă cazurile Politic și Ștefănescu, ca să începem finalmente sezonul atât de slab încât a revenit în perspectiva noastră coșmarul play-out-ului. Toate acestea sunt responsabilitatea directă a lui Nicolescu, premiat de soartă cu un salariu de consultant TV datorită funcției pe care nu o merită, gestiunea sa fiind absolut mizerabilă.

Următorul element al Triadei Neputintei este Cosmin Mihalescu, crescut de Gabi Glăvan, cel mai slab director sportiv din istoria clubului Dinamo la mare dispută cu Florin Prunea, așchia nu avea cum să sară departe de trunchi. Mihalescu a reușit performanța de a lucra într-o echipă de peste 20 de oameni timp de luni de zile pentru a transfera un atacant căruia îi place să joace în bandă sau în spatele atacanților. În orice companie serioasă ești concediat în secunda doi cu un astfel de randament. Pentru a nu obosi cititorul cu un interminabil tabel al jucătorilor transferați de el, am făcut un rezumat foarte pe scurt. Mihalescu a fost numit director sportiv în februarie 2025, cu toate astea, el era principalul responsabil de această arie din decembrie 2023, atunci când Glăvan a plecat de la club. 

Dinamo a parafat din ianuarie 2024 până astăzi un total de 42 de transferuri (un număr astronomic pentru doar 18 luni, apropo). Dintre acestea, o să le enumăr pe cele care au oferit deja un randament suficient pentru a le considera o reușită. Astrit Selmani, Eddy Gnahoré, Domagoj Pavicic, Georgi Milanov (prezent aici pentru randamentul din sezonul trecut), Raul Opruț (aflat într-o evidentă scădere de formă și fără rezervă), Patrick Olsen, Kennedy Boateng, Cătălin Cîrjan, Andrei Mărginean, Cristian Mihai, Alexandru Musi. 

Lista cuprinde doar 11 nume din 42, circa 26%, să ne reamintim însă că Nicolescu spera la un 80% pentru actualul sezon, cifră care are imposibil de atins, absolut nerealistă și  paralelă cu realitatea. Dacă cititorul consideră că lista mea nu reflectă realitatea în mod corect este binevenit să sugere toate schimbările pe care le consideră oportune. Nu am inclus jucătorii care nu au debutat încă, precum Epassy, Ikoko sau Stoinov, care nu se încadrează la eșecuri și ar putea intra pe listă în lunile viitoare. De asemenea, pentru a fi corecți, trebuie spus și că 16 transferuri sunt jucători tineri, juniori, majoritatea împrumutați în liga secundă.

Dinamo stagnează în stadiul de sanatoriu / rampă de lansare. La noi vin anonimi cu contracte scurte, tineri debutanți sau veterani cu picioarele rupte. Cei buni pleacă la mai bine, în general liberi de contract, cei slabi ne mănâncă zilele până sunt dați afară sau li se termină înțelegerea. Dinamo are o incapacitate cronică de a ține de jucătorii valoroși pe care îi descoperă, astfel că randamentul echipei este un carusel, de asemenea, ne chinuim îngrozitor pentru a scăpa de cei care nu dau randament. Întregul proces prin care facem transferuri este complet greșit. 

Ultimul element al Triadei, Željko Kopić. O să începem cu cel mai recent motiv de nemulțumire și neliniște cauzat de croat: Cristi Mihai. Mijlocașul adus de la Arad a fost extrem de bun aseară, cu toate astea, el nu ar fi jucat aproape niciun minut dacă nu se accidenta Mărginean. Antrenorul nostru ori este incapabil să înțeleagă valoarea jucătorilor sub comanda sa, ori are niște prejudecăți nedrepte și periculoase împotriva jucătorilor tineri.
Oricare ar fi varianta corectă dintre cele două, este un motiv suficient pentru concedierea sa imediată. Tu ca antrenor trebuie să bagi în teren ce ai mai bun, iar la Dinamo trebuie să bagi tineri pentru că vânzarea lor e cam singurul lucru care te poate propulsa un pic pe termen mediu. 

Apoi, Kopić a destabilizat tot axul central. L-a mutat pe Boateng pe postul de fundaș central în zona stângă, cu toate că acest cuplu Boateng - Mărginean juca rezonabil în versiunea sa originală, plus de asta, Stoinov o să fie fundașul central pe acel post peste câteva săptămâni, astfel că Boateng va reveni în dreapta pentru a face pereche cu bulgarul.
Această schimbare este irațională, ai schimbat ceva ce mergea, stricându-l, știind din timp că oricum vei reveni la o variantă cu Boateng în dreapta. Dar dezastrul nu se termină aici… Gnahoré a fost și el mutat aiurea pentru a-i face loc lui Kyriakou, un jucător, culmea, mai slab decât Cristi Mihai, cel care îi permite lui Eddy să rămână pe postul său de bază pentru că poate juca mai avansat decât cipriotul. 

Cineva l-a întrebat pe croat cum are de gând să abordeze începutul de sezon? Au fost de acord cei din club cu așa ceva? În momentul de față, doar Roșca, Sivis, Oprut și Cirjan mai joacă pe posturile lor comparativ cu primul 11 din sezonul trecut, catastrofala campanie de transferuri și erorile adiționale ale antrenorului ne-au distrus primele etape, iar la cât de rău arată situația, ne îndreptăm spre play-out și uriașe pierderi economice în loc să creștem.
Vara asta ne-am debarasat de Olsen, tot datorită lui Kopić și încăpățânării sale proverbiale.

Acesta nu este un text de simplă revoltă, Dinamo moare. Dinamo moare în fiecare sezon petrecut la mijlocul clasamentului, moare de fiecare dată când președintele atacă suporterii, spunându-le cum ar trebui să simtă și să vorbească pentru că așa îi convine lui, moare pentru că cei ca mine se gândesc foarte serios dacă să-și facă odraslele suporteri ai lui Dinamo sau nu. Noi nu suntem simpli consumatori, la noi arta manipulării din marketingul modern funcționează până la prima înfrângere. Fără noi veți pierde și ultimul chior investit la  Dinamo, o carcasă goală nu o să fie niciodată profitabilă la fotbal, iar ca să ne aveți alături trebuie să oferiți performanță, sau măcar să evitați situațiile de incompetență crasă, cum sunt cele descrise în acest text. 

Spunea Óscar Ruggeri, campion mondial cu Argentina în 1986, finalist în 1990, și jucător la River Plate, Boca Juniors și Real Madrid, că înaintea turneului final din Italia, antrenorul Carlos Salvador Bilardo le-a spus: “Este posibil să nu câștigăm acest turneu pentru că așa e la fotbal, dar dacă primim premiul fairplay vă dau afară pe toți din echipă.” Dacă Dinamo nu se poate compara cu unele echipe la nivel valoric, avem obligația de a juca la limita regulamentului, câinește, cu 20 de faulturi și 5-6 galbene pe meci dacă este nevoie. A juca împotriva lui Dinamo trebuie să fie un coșmar pentru orice echipă din România, punct. Este inadmisibil să primim goluri ca cel al lui Kazu de ieri, acel jucător trebuia rupt în două în secunda în care se preconiza că poate trage la poartă. Nu aveți bani să ne oferiți spectacol, măcar oferiți-ne îndârjire, altfel o să vindeți 100 de bilete peste 3-4 ani și o să jucați pentru locurile 10-12.

Demisia, Andrei Nicolescu!
Demisia, Cosmin Mihalescu!
Demisia, Željko Kopić!