Adauga un comentariu
·
21:30 15/09/2023
Hai Dinamo!!!
Sezonul fotbalistic 2023-24 nu va avea echipe românești în grupele cupelor europene pentru prima oară de la înființarea celei de-a treia competiții continentale, Conference League. In schimb, Finlanda, Feroe, Bosnia, Slovenia, Slovacia, Islanda, Kosovo, Kazakstan, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cipru, Azerbaijan și Moldova au cel puțin o echipă calificată.
Acesta este clasamentul actualizat al coeficienților UEFA pe țară.
Majoritatea țărilor sub noi în ierarhie au echipe in grupe, ceea ce presupune că se vor apropia de coeficientul nostru, în timp ce majoritatea țărilor de deasupra noastră în clasament au nu una, ci mai multe echipe calificate, ceea ce înseamnă că distanța o să se mărească și mai mult.
În prezent suntem pe locul 23, excluderea Rusiei ne-a urcat un loc, dar vom pierde pentru anul viitor cele 5.875 puncte din sezonul 2019-20, al doilea cel mai bun punctaj din ultimii ani pe care-l avem, adăugând în schimbul sau punctajul acestui nefast 2023-24. UEFA va schimba regulile pentru sezonul 2024-25, ocupantele de la locul 30 (inclusiv) în jos trimit o echipă (a treia clasată din campionat) în turul 1 din Conference, iar ocupantele pozițiilor începând cu locul 35 trimit toate echipele din primul tur. Schimbarea stă în faptul ca înainte erau locurile 29 și 34 cele aflate la graniță. E greu de crezut că vom ajunge pe locul 35, inclusiv locul 30 e departe, astfel că modificarea sistemului ne ajuta să ne distanțăm un pic mai mult de cea mai joasă treaptă a piramidei trofice a cluburilor europene. Ne separă aproximativ 4.500 de puncte de ocupanta locului 29, Azerbaijan, țară care o propune în fiecare an pe Qarabag în postura de nucă tare, echipă care foarte greu va rata grupele pe traseul rutei campioanelor. Norocul nostru e că Moldova, ocupanta locului 30, e foarte departe, la aproximativ 8.500 de puncte, și nicio altă țară de sub ea nu pare capabilă să urce, doar Kazakstan ar fi avut posibilitatea, dar investițiile lor au scăzut mult în ultimii ani.
Deasupra noastră se află Grecia și Croația, pe care mi se pare imposibil să le depășim, după care vin Polonia și Suedia cu un coeficient extrem de apropiat. Problema este că Polonia are două echipe calificate în grupe: Rakow și Legia Varșovia iar echipele lor de club au mai mulți bani decât ale noastre, perspectivele de viitor fiind ca distanța să se mărească. Finalmente, Suedia e aproape, dar are o echipă în grupe. Apoi, pe viitor, Malmo sau Djurgardens au in istoric mai bun din postura de campioană în tururile preliminare, ca să-i depășești probabil ai nevoie de două echipe calificate în grupe 2-3 ani la rând.
Concluzia finală este că România stagnează în acest interval al locurilor 23-29, fără nicio șansă de progres și fără șanse prea mari de a fi depășită pentru că restul sunt și mai slabi decât noi. Problema este însă nu doar prezentul, ci tendința generală.
În sezonul 2021-22 campioana CFR Cluj a făcut 4 puncte (ultimul loc),într-o grupă cu Randers, Jablonec și AZ Alkmaar. Primele două echipe erau debutante și aveau un buget mai mic decât ardelenii.
În sezonul 2022-23 am avut două echipe in grupe. CFR a reușit să treacă de grupa sa cu Balkani, Slavia Praga și Sivasspor de pe locul 2, asta pentru că Slavia a avut o bună perioadă circa 10-14 jucători indisponibili din cauza accidentărilor. Cealaltă combatantă, fcsb, a terminat ultima grupa sa cu un golaveraj general de -15, cel mai slab din istoria competiției la egalitate cu Lincoln Red Imps, din Gibraltar.
În sezonul 2023-24 toate echipele au fost eliminate. Este al doilea sezon consecutiv în care campioana este eliminată in primul tur al UCL, după Pyunik a venit rândul lui Sheriff, de asemenea, adăugăm la lista rușinilor, după Dudelange, Shakhter Karagandy, Lokomotiv Tbilisi sau Pyunik Erevan un nume nou: HJK Helsinki.
Am urmărit discursul lui Hagi după eliminarea echipei sale de către finlandezi din curiozitate, pentru a afla părerea creatorului singurei academii de fotbal “profesionistă” și “serioasă”. Extrag următorul pasaj:
Problema, in opinia lui, e lipsa de bani. A doua problemă, în opinia mea, e diagnosticul greșit. Farul are un lot în valoare de 20,19 milioane de euro, a obținut din transferuri 3,8 milioane de euro în această vară și a adus 12 jucători pentru a pregăti sezonul european (e drept că majoritatea liberi de contract). HJK Helsinki are un lot in valoare de 8,05 milioane de euro, nu a încasat nimic din vânzarea de jucători și a adus doar 3 nume noi la echipă, tot liberi de contract. Ei bine, HJK a surclasat-o fotbalistic pe Farul, scorul returului putea să fie 4-0 sau 5-0 fără nicio problemă. Evident, fotbalul românesc are o lipsă majoră la nivel de investiții, dar are și o lipsă majoră a priceperii cu care puținele resurse existente se folosesc.
Farul a comis următoarele erori de gestiune:
- Permiterea plecării lui Denis Alibec, cel mai bun om din lot, cu un tur înainte de grupe, pentru o sumă infimă (nu gratis, cum apare pe TM), o mutare pe care o credeam doar de teapa lui Negoiță, mai ales pentru că echipa avea un joc șubred iar grupele erau foarte aproape.
- Desființarea echipei secunde pe motiv că sunt prea multe meciuri în acest sezon.
- Vânzarea lui Borza pe doar 800.000€ când au existat oferte mai bune, tot cu un tur înainte de grupe. Mintea mea conspiraționistă nu a putut să nu sesizeze că în play-off-ul trecut Farul a luat 6 puncte cu Rapid iar acum câteva etape, un Rapid in deriva, a luat 3 puncte extrem de ușor cu Farul, plus un jucător de-al lor pe o sumă mult sub prețul pieței.
- Aducerea multor jucători de la echipe retrogradate, fără valoare, cum ar fi Bassong și Hugo Viana de la FC Argeș sau Carnat și Benchaib de la Mioveni.
Urartu îl adusese, de exemplu, pe Nana Antwi, trecut pe la echipa secundă a lui Lille, om care a marcat în poarta Farului și a etalat o exuberanță fizică net superioară jucătorilor români. HJK Helsinki il avea pe Bojan Radulovic, trecut pe la Alavés, Brighton și Espanyol. Ambii jucători erau mai valoroși ca cei de la Farul, aveau 23 de ani, dar au ajuns în Finlanda și Armenia, probabil pe salarii modeste, accesibile inclusiv pentru România. A treia problemă a fotbalului nostru este scoutingul de proastă calitate.
Mă întreb de ceva timp un lucru, Hagi și Popescu au jucat la echipe mari și conduc un club care promovează tineri, cât de greu ar fi pentru ei sa meargă la un club mare din occident pentru a aduce jucători talentați, liberi sau împrumut, la relațiile pe care le au la acele cluburi? E mai bine să joci la Jong PSV in L2 sau la Barça Athletic in L3 decât la o echipă din cupele europene?
Nu avem bani, dar nici nu ne pricepem la gestiune.
