Valoarea jucătorilor străini din campionatul intern
Titlul de mai sus este motivul de la care a pornit scrierea acestui text. În ultimele doua-trei sezoane au fost inaugurate câteva stadioane și am asistat la revenirea unor echipe cu tradiție în campionat, unele dintre ele cu un nivel competitiv de primele locuri, ceea ce ar induce ideea că fotbalul românesc începe să-și revină la un normal ceva mai ridicat din punct de vedere valoric. Acest articol este menit să combată această idee cu argumente și exemple comparative din străinătate, de la cluburi cu aceleași aspirații și resurse, dar și cu o descriere detaliată a întregului ecosistem fotbalistic de pe planetă.
În primul rând, vreau să elaborez o listă cu numele și CV-urile unui procent al fotbaliștilor străini de succes ai campionatului intern, pentru că de aici a pornit totul, cum am menționat mai sus. Concluziile le vom extrage la final.
JUAN BAUZA: acest jucător argentinian de 26 de ani a ajuns căpitanul celor de la FCU Craiova și s-a vehiculat de mai multe ori în presă faptul că ar avea oferte pentru a pleca pe bani mulți de acolo. Bauza este, dacă nu cel mai bun, în primii 3 cei mai determinanți jucători de la o echipă care, conform patronatului, are ca obiectiv să ajungă în primele 6, cu toate astea, CV-ul acestui jucător este unul extrem de discret.
Bauza a evoluat 71 de minute în prima divizie din Argentina, răsfirate pe parcursul a 4 meciuri, și în 37 de partide în divizia secundă a țării sale, cu un total de 1763 de minute (o medie de 47 de minute pe meci),cu 3 goluri marcate. A mai jucat 6 meciuri in Polonia, la Górnik Zabrze, o echipă din partea a doua a clasamentului, fără nicio realizare, venind apoi în România, la Miercurea Ciuc.
Această rezervă din liga secundă argentiniană are însă cele mai bune statistici din carieră la noi în campionat, unde are 5 goluri și 7 pase decisive în 28 de partide in prima ligă, o medie de aproape un gol produs la două meciuri jucate (goluri + assisturi). Bauza nici măcar nu este format la unul dintre granzii fotbalului argentinian, el a fost crescut de Colón Santa Fe, o echipă care în sezonul prezent a disputat Copa Libertadores, dar care nu are trofee sau mari performanțe în istoria sa și care a cochetat mai mult cu ligile inferioare.
ANDREA COMPAGNO: atacantul italian de 26 de ani, venit la FCU Craiova din San Marino, de la clubul Tre Fiori, a protagonizat unul dintre cele mai scumpe transferuri interne din ultimii ani, plătindu-se pe el suma 1.5 milioane de euro în această vară.
Primul lucru remarcat la el este imensul număr de competiții la care a participat, al doilea, faptul că majoritatea sunt competiții de amatori din Italia, unde a jucat doar la echipe Primavera și în Serie D, singurul element pozitiv fiind faptul ca a fost crescut la juniorii de la Catania, o echipă care a cochetat cu Serie A acum câțiva ani. De la Tre Fiori însă te trec fiorii de-a dreptul când vezi că acest jucător are 18 goluri și două pase decisive în 36 de meciuri în Liga 1, din nou, un bilanț aproximativ de un gol produs la două meciuri jucate.
BABA ALHASSAN: mijlocaș central de 22 de ani, ghanez, in prezent la Hermannstadt. E posibil ca numele lui să nu spună prea multe, dar este pe această listă cu un motiv.
A marcat 4 goluri în 7 meciuri în sezonul 2022-23, nefiind măcar un jucător cu profil ofensiv, o extremă sau un atacant, ci un mijlocaș central, uneori pus să joace în fața apărării.
Baba Alhassan a jucat doar două meciuri la profesioniști în afara fotbalului românesc, în L3 din Spania, la echipa secundă a lui Valladolid, de unde a plecat liber de contract pentru a ajunge la Sibiu. La nivel de fotbal formativ o echipă din La Liga sau de pe primele locuri din Segunda, unde se află cimentată Valladolid de peste 10 ani, este posibil să fie peste ceea ce oferă fotbalul românesc, dar faptul că la noi au cifre atât de bune jucători care nu au avut nicio șansă in vest nu poate fi un semn bun.
JUAN PABLO PASSAGLIA: mijlocas argentinian de 33 de ani, care a arătat momente de fotbal bun la noi în campionat la Poli Iași iar acum evoluează pentru Chindia.
Passaglia a venit în România în sezonul 2019-20, acum 3 ani. Până la vârsta de 30 de ani acest jucător a disputat doar 60 de meciuri la profesioniști, majoritatea în liga secundă argentiniană și prima divizie din Chile. Nu doar asta, în toate aceste meciuri Passaglia nu a reușit niciodată să dea vreun gol sau vreo pasă decisivă. În 3 sezoane de Liga 1, la care se adaugă etapele jucate din ediția 2022-23 a campionatului și Cupa României, Passaglia a jucat 118 meciuri, cu 10 goluri marcate și 10 pase decisive oferite colegilor, statistici sensibil mai bune, de aproximativ un gol produs la fiecare 6 meciuri jucate. Spre deosebire de Bauza, el a fost format la unul dintre granzii fotbalului argentinian, Racing de Avellaneda, iar în Chile a jucat la una dintre echipele importante ale campionatului, Universidad de Chile, totuși, fără realizări notabile.
JAJA SILVA: acest jucător brazilian de 23 de ani ne-a făcut zile fripte la Botoșani, fostul nostru portar, Mihai Eșanu, a luat goluri din toate pozițiile de la el. A venit în Moldova împrumutat de la Boavista, nu însă cea din Porto, ci Boavista cea din Serie D din Brazilia. În Brazilia sistemul competițional este diferit, aparte de un model de campionat cu divizii valorice, cum suntem obișnuiți în Europa să avem, ei au campionate regionale, singurul lucru pozitiv vizavi de această Boavista fiind faptul că evoluează în campionatul regional din Rio de Janeiro, unde are meciuri cu Flamengo, Fluminense, Botafogo și Vasco da Gama, in rest, este mai degrabă o echipă de amatori.
Jajá a tot fost împrumutat de echipa sa, a avut oportunitatea să joace 8 meciuri în Serie B, liga secundă din Brazilia, cu 267 de minute pe teren, și 4 meciuri în Serie C, cu doar 95, având în total 28 de meciuri jucate în țara sa natală în diferite competiții, reușind un gol și două pase decisive în aceste partide. La noi randamentul său a fost mult mai bun, pe lângă faptul că a fost un titular constant, a produs 5 goluri și 5 pase decisive in cele 26 de meciuri jucate în campionat, aproximativ un gol produs la fiecare două meciuri și jumătate.
JONATHAN RODRIGUEZ: un jucător care a apărut în echipa sezonului pe vremea când juca la Botoșani, transferat de CFR Cluj, trecut pe la Dinamo iar în prezent la Sepsi, o echipă cu stadion nou care a evoluat în cupele europene în ultimele două sezoane. Mijlocașul argentinian de 32 de ani este poate cel mai șocant caz din toată această listă, pe profilul său de pe transfermarkt nu apar date despre el de dinainte de venirea în România, în sezonul 2017-18.
Asta e tot ce apare la profilul său, fără să existe statistici ale meciurilor sale jucate măcar în sezonul 2016-17. Practic, e ca și cum acest jucător s-a apucat de fotbal la vârsta de 26 de ani. Echipele din Argentina care apar la profilul său sunt din liga secundă, de mijlocul clasamentului cel mult, am luat în considerare posibilitatea ca transfermarkt să fie de vină pentru lipsa de informație, dar tocmai am arătat profilul unui fotbalist din L4 braziliană mult mai complet și actualizat. Despre randamentul lui Rodriguez în campionatul nostru se poate afirma ca a fost un titular constant aproape mereu, are 171 de meciuri jucate în 5 sezoane în toate competițiile, 10 goluri și 19 pase decisive. De asemenea, el nu a jucat o jumătate de sezon, anul trecut, nefiind înscris de CFR Cluj, cifrele lui fiind afectate negativ de această situație.
ROMARIO PIRES: căpitanul celor de la U Cluj este un jucător de 33 de ani cu multă experiență acumulată în primul eșalon al fotbalului nostru. A fost crescut de Botafogo, nu are însă meciuri la această echipă, fiind împrumutat la începutul carierei la multe echipe obscure din ligile inferioare braziliene, inclusiv la Boavista, această nouă Estrella Amadora despre care am scris mai sus.
Cel mai înalt nivel al fotbalului brazilian la care a evoluat este Serie B, unde a disputat un singur meci, a venit la Bistrița în 2012 de la Duque de Caxias, o echipă aflată și atunci și acum în Serie C. În Europa i-a mers mult mai bine, a jucat în cupele europene cu Petrolul, a jucat în play-off cu Astra, și a strâns peste 100 de meciuri în Israel la Maccabi Netanya și Maccabi Petah Tikva.
MIKE CESTOR: fundașul central de 30 de ani de la FC Argeș, triplu campion al României cu CFR Cluj, a fost crescut de Pisa, o echipă din ligile inferioare din Italia de la care a plecat la Leyton Orient, o echipă aflată în prezent în League Two, a patra divizie a fotbalului englez și care nu a jucat mai sus de League One in ultimii ani. După ani de zile petrecuți la acel nivel a ajuns în Franța, la Epinal, în L3, de unde a venit în România, la Astra Giurgiu.
Este adevărat faptul ca la CFR Cluj a fost mai degrabă rezervă, era folosit atunci când Dan Petrescu ii menaja pe Vinicius sau Burcă, dar a jucat meciuri în play-off cu Astra și a fost folosit în tururile preliminare ale cupelor europene de câteva ori. Un nou fotbalist cu CV mai apropiat de ligile de amatori decât de fotbalul de performanță, care însă a dat randament la un nivel bun în România, reușind chiar să câștige trofee.
ROGER: atacant brazilian de 26 de ani adus în campionatul intern de UTA și ajuns întretimp la CFR Cluj, câștigătoarea ultimelor 5 ediții de campionat, contra sumei de 200.000€. A fost crescut de Vila Nova, o echipă din Serie C din Brazilia, de unde a reușit să ajungă la Atlético Goianiense înainte de saltul către Europa.
Atlético Goianiense este o echipă în prima ligă braziliană, aflată pe penultimul loc, cu doar 5 victorii în 25 de etape la momentul în care scriu aceste rânduri. Roger a evoluat în Brazilia în liga secundă, unde a disputat 20 de partide, reușind un gol și o pasă decisivă. A plecat de acolo in Albania, apoi în Letonia, unde a evoluat la Kukesi și Riga FC, echipe care se luptă an de an pentru campionat, reușind în total 17 goluri și 9 pase decisive în 61 de meciuri în aceste campionate, cu o medie de aproape un gol produs la fiecare două meciuri. În România a reușit 5 goluri și 6 pase decisive in 45 de partide, cifre mai slabe dar suficiente pentru ca cineva să plătească în premieră pentru el o sumă de transfer.
JEFTE BETANCOR: atacant spaniol de 29 de ani ajuns la CFR Cluj de la Farul, unde a reușit să marcheze 15 goluri în sezonul 2021-22, plătindu-se pe el suma de 300.000€. Cariera sa a început în ligile inferioare din Spania, cele mai interesante apariții fiind la echipele secunde de la Las Palmas și Tenerife, echipe consacrate in Segunda care an de an țintesc promovarea.
În Segunda însă nu a apucat să joace decat 4 minute, cariera sa fiind limitată la Segunda B, echivalentui pentru divizia a treia a fotbalului spaniol, unde Jefté a reușit 5 goluri, fără vreo pasă decisivă, în 40 de partide. A plecat apoi în Austria, unde a evoluat majoritatea timpului în liga secundă, unde a reușit 19 goluri și 6 pase decisive in 42 de partide, cu o medie de puțin peste un gol produs la două meciuri. A contribuit la promovarea celor de la SV Ried, a jucat 6 meciuri în prima divizie a fotbalului austriac, unde a marcat un gol. În competițiile fotbalului românesc a reușit 26 de goluri și 4 pase decisive în 74 de partide pentru FC Voluntari, Farul și CFR Cluj, de asemenea, are două goluri și un assist in tururile preliminare ale Conference League in 6 meciuri.
ELVIR KOLJIC: bosniacul de 27 de ani de la CSU Craiova este unul dintre cei mai bine văzuți atacanți din campionatul intern, este suficient de apreciat încât echipa sa a refuzat să mai aducă un alt atacant, pentru postul de rezervă, cu toate că acest fotbalist a avut diverse accidentări de lungă durata în ultimele sezoane.
Acest fotbalist a evoluat aproape toată cariera în Bosnia natală, unde are 34 de goluri și 11 pase decisive în cele 87 de meciuri jucate în campionat și cupă. A avut două escapade în străinătate înainte de a ajunge în România: una în Slovenia, la început de carieră, unde nu a jucat, cealaltă la Lech Poznan, unde a făcut ruptură de ligamente și a jucat doar 61 de minute în 5 meciuri. Am analizat mai în detaliu istoricul accidentărilor acestui fotbalist, între 2018 și prezent a avut 4 accidentări destul de serioase care l-au ținut mult timp departe de gazon: a avut ruptură de ligamente, ruptură musculară, fractură de peroneu și o accidentare la spate, 3 dintre aceste accidentări producându-se la Craiova, care a plătit 450.000€ să-l aducă de la FK Krupa. În total, conform transfermarkt, aceste accidentări l-au privat pe Koljic de a juca 66 de meciuri.
JOYSKIM DAWA: fundașul central al echipei consoanelor a trecut pe la câteva echipe mult mai interesante decât cele menționate până acum la omologii săi, acestea fiind: Gil Vicente, din prima ligă portugheză, AS Monaco B și Mariupol, din prima ligă ucraineană. Problema la Dawa este faptul că nu a jucat aproape deloc, cu un total de doar 60 de meciuri jucate la profesioniști la vârsta de 26 de ani, dacă le excludem pe cele din competitiile românești și cupele europene jucate cu echipele autohtone de la noi.
Majoritatea acestor meciuri fiind jucate în Ucraina și Letonia, aceasta fiind ultima sa oprire înainte de a ajunge liber de contract la Botoșani. Acum este titular la eterna ocupantă a locului secund, prima echipă din cariera sa care plătește pentru el o suma de transfer, și anume, 350.000€.
MALCOM EDJOUMA: ultimul jucător la care voi face referință în această secțiune. Mijlocașul central de 25 de ani, despre care se vehiculează ca ar fi avut o ofertă de 4 milioane de euro de la Toulouse, și-a petrecut aproape intreaga carieră la echipe din eșaloanele inferioare ale Franței, singurul nume cu o rezonanță ceva mai mare fiind Lorient.
Edjouma a schimbat echipa an de an, fiind mai mereu împrumutat, uneori chiar de două ori în același sezon. Are 21 de partide in liga secundă franceză, fără goluri sau pase decisive. A trecut prima oară prin curtea lui Hagi, care nu l-a păstrat, apoi a ajuns în Belgia la KSV Roeselare, echipă din ligile inferioare din Belgia care a dat faliment în 2020, venind imediat după asta la Botoșani.
Am enumerat un total de 13 jucători cu posturi diferite, de la echipe diferite, încercând să găsesc numitori comuni care să arate motivele pentru care, cu CV-uri mai degrabă modeste, acești jucători au ajuns să fie jucători de valoare în campionatul nostru. Dacă suntem sinceri, atunci când era în L1 și se zbătea la retrogradare, pentru Dinamo oricare dintre acești jucători, cunoscând randamentul lor de la noi, ar fi fost un plus semnificativ. În continuare, expun concluziile mele după această primă analiză:
- Nivelul clubului la care un jucător își petrece junioratul și etapele formative este cheie pentru viitorul său ca profesionist. Din punct de vedere comparativ, jucători formați la echipe din ligile inferioare ale marilor campionate vestice pot ajunge vedete in România, indiferent dacă ei evoluează puțin sau la un nivel foarte jos înainte să ajungă la noi în țară. Concluzia evidentă este că la noi educăm jucătorii mai prost decât aceste echipe vestice din ligile inferioare;
- Majoritatea jucătorilor din lista de mai sus au un atribut concret, unii poate chiar două, care îi fac să fie mult peste nivelul competitional intern. Am remarcat în principal 3 astfel de atribute: forță (Compagno, Dawa, Edjouma, Alhassan, Romario Pires, Cestor, Koljic); viteză (Bauza, Alhassan, Jefté, Roger, Jajá); si tehnică (Passaglia, Jonathan Rodriguez, Jajá, Jefté, Bauza, Kolijc).
Selecția jucătorilor români care ajung profesioniști rareori este făcută pe criterii fizice, din păcate. Principala academie din țară, cea a lui Gică Hagi, a propus mereu jucători destul de mărunți, principalul criteriu de acolo fiind abilitatea cu mingea, nici măcar aia suficient de bine folosit pentru a da rezultate. Jucătorul român nu are o musculatură bine dezvoltată, iar la capitolul viteză folosește talentul natural cu care s-a născut, neexistând antrenamente care să îmbunătățească datele tinerilor jucători în materie de sprint.
Am să ofer două exemple practice care susțin acest argument: Baba Alhassan si Louis Munteanu.
Rezumat Hermannstadt - Mioveni
Primul clip este din prima etapă, de la meciul Hermannstadt - Mioveni 3-0, în care mijlocașul de 22 de ani al gazdelor înscrie două goluri datorită fizicului sau net superior. La primul dintre ele, efectuează o cursă de 30-40m în care se îndepărtează vizibil de urmăritorii săi, dă mingea pe lângă portar și marchează cu poarta goală. La al doilea, face o preluare la marginea careului mult prea largă, însă din simplu fuleu ajunge la minge înaintea adversarului și șutează tare. Am pus tot rezumatul pentru a observa și cum aleargă ceilalți jucători de pe teren, veți observa că o fac cu o viteză în minus, dacă nu chiar mai multe.
Trecem la exemplul următor, Louis Munteanu. Acest jucător a fost vândut de Farul la Fiorentina contra sumei de 1.7 milioane de euro în pauza de vară a sezonului 2020-21. Primul video este cu anumite faze ale lui inainte de a pleca in Italia.
Urmează acum un clip al lui din prezentul apropiat, meciul CFR Cluj - Farul 1-3 de acum câteva etape, jucătorul fiind împrumutat înapoi în România pentru sezonul curent. Golurile 2 și 3 ale Farului sunt marcate de el.
Se vede cu ochiul liber faptul că în Italia i-au pus și niște carne pe lângă spaghete, jucătorul a crescut enorm din punct de vedere fizic, însă nu este singurul aspect la care a avut parte de un mare upgrade: fenta de la golul 3 este de marile campionate, anihilează cu ea un fundaș de la cea mai bună echipă a campionatului intern și face să pară simplu. Preluarea și șutul de la golul 2 sunt execuții tehnice de excepție, de asemenea. Cei care au urmărit ultimele meciuri ale Farului au observat și viteza semnificativ mai mare la care a alergat pe contraatac, în special în cel cu echipa consoanelor.