A mai trecut un sezon. Un sezon de suferință, de insuficiențe sportive și economice, în care ne-am salvat pe final într-un proces atat de solicitant că nimeni nu a încercat măcar să îndrăznească obținerea unei miimi în plus de orice. Acum trebuie să pregătim sezonul următor, care va începe cel mai probabil la mijlocul lunii iulie, cu scopul prelungirii situației de supraviețuire, căci la Dinamo, cel puțin deocamdată, nu putem avea aspirații mai mari.
DinamoMania vă prezintă în continuare un plan, sau dacă vreți, o listă, cu problemele cele mai apăsătoare pe care le înfruntăm și eventuale soluții, spre a le dezbate împreună.
Situația acțiunilor
O să începem cu cea mai complicată problemă: Cortacero. Spaniolii s-au întors în România, e o veste bună, de luni de zile nu se mai auzise nimic de ei și dacă vrem să recăpătăm acțiunile va trebui să dialogăm.
Consider că oamenii lui Pablo pot avea doar două obiective: să revină la putere sau să negocieze o vânzare, scopul fiind să scoată niște bani în ambele cazuri. E important să evităm revenirea lor la putere, ar însemna probabil devalizarea clubului și a tot ce mai e vandabil ori un restart al proiectului jucătorilor scumpi aduși din vest fără nicio bază financiară care să sprijine aceste mutări, dacă mai există oameni care să pună botul la promisiunile lor.
Totuși, că ne place sau nu, clubul este în continuare al lor, iar atunci când ești acționar majoritar, ai puterea să pui oameni în funcții într-un fel sau altul. Cu toate că dinspre DDB s-a insistat cu ideea asta, să nu fim naivi în a crede ca spaniolii nu pot ajunge iar la conducere, mai degrabă este o chestiune de timp dacă ei chiar își doresc acest lucru.
Singura noastră soluție este să recuperăm acțiunile, existând, a priori, doar două căi pentru asta:
1 - Vânzarea voluntară din partea lui Cortacero;
2 - Acționarea în justiție, cel mai probabil de către Negoiță, pentru a le recupera dat fiind faptul că spaniolii nu au îndeplinit obligațiile lor în această afacere, neplătind tot ce trebuia către fostul patron.
DDB în momentul actual nu mai are bani, sau cel puțin asta se înțelege din recurentele petiții pentru a cotiza și din eșecul ultimelor câteva tentative de sold-out. Dacă de pe-o zi pe alta apare anuntul “Cortacero ne dă acțiunile contra sumei x”, o să fie cu adevărat extrem de greu de colectat banii. În plus, acțiunile ar ajunge la DDB, programul peluzei, o să dezvolt mai jos (din nou) de ce, dar cunoaștem deja că această entitate nu reprezintă nicio siguranță pentru suporterul dinamovist.
A doua opțiune este și ea la fel de complexă. Am avea nevoie ca Negoiță să-și asume acest proces și să-l câștige în timp util, justiția din România nefiind tocmai un exemplu bun pentru așa ceva, după care să ne dea acțiunile. Probabil poți promite o serie de plăți către el, extinse pe câțiva ani, în compensație, care să-l motiveze să recapete acțiunile, dar nu pare un scenariu deloc simplu.
Principala noastră problemă este timpul, nu avem certitudinea că Dinamo poate fi condusă în continuare în pseudo-anarhia DDB-istă, dar nici nu avem vreo alternativă reală pe termen scurt: nu avem nici investitori care să spună deschis că se bagă sau motive reale să credem că situația se va rezolva pe cale amiabilă. DDB, sau un reprezentant al dinamoviștilor neutru, cum ar fi Ionuț Lupescu, ar trebui să discute cu Negoiță și Cortacero pentru a vedea ce alternative ne rămân.
Reformarea DDB
Am expus deja în mod detaliat problemele legate de programul DDB în acest articol: https://www.dinamomania.eu/k2/emanuel97-blog/1586-propuneri-catre-ddb
În prezent, DDB nu există din punct de vedere juridic, nu este o asociație, doar o marcă înregistrată la OSIM pe persoană fizică, proprietate a liderilor PCH. Toate fondurile donate de suporteri au fost canalizate către asociația peluzei, din nou, proprietate a liderilor acesteia. Am menționat deja tendința în scădere a veniturilor acestui program, la ultimul meci, cel cu Chindia, cu toate că eram într-o situație bună, după 5 victorii consecutive, au fost vândute circa 60% din biletele virtuale.
A ajuns să fie o performanță vănzarea a 5000 de bilete în două zile, iar sloganul este că nu ni se spune concret cuantumul total al datoriilor ca să nu ne demoralizăm. Așa cum am prezis acum câteva luni, DDB a ajuns pe marginea prăpastiei, sunt tot mai frecvente comentariile pe facebook cerând alegeri și transparență. Pentru a schimba situația în bine există o singura soluție: fondarea unei noi asociații a suporterilor, avem deja un precedent, DDB Spania, dar nu e nevoie să fie exact la fel.
- DDB trebuie să existe din punct de vedere juridic. Ne trebuie o nouă asociație în care fiecare membru să aibe aceleași drepturi și obligații, putere de decizie și oportunitatea de a face propuneri sau de a adopta o funcție de conducere dacă este ales pentru asta de către ceilalți;
- Această nouă asociație trebuie să capete întregul patrimoniu al DDB: acțiunile, creanțele pe care le are Dinamo către program, marca înregistrată la OSIM, etc.
- Această nouă asociație are nevoie de alegeri cât mai repede, și să înceapă în sfârșit conducerea clubului de către toți suporterii, nu doar a celor care aveau acces la veniturile programului DDB.
Acestea sunt principiile prin care trebuie fondată noua asociație. Totuși, așa cum am mai spus, timpul e scurt și avem nevoie de oameni care să ia decizii, dacă totul este paralizat timp de o lună până facem campanie electorală și alegeri, sezonul următor va începe catastrofal, pentru că nu s-ar mai ocupa nimeni de echipă. Din acest motiv, există nevoia unei tranziții a puterii, mai pe înțelesul tuturor, actuala conducere trebuie să numească alți oameni care să ia deciziile în club până se pune la punct noua asociație a suporterilor.
Finalmente, avem nevoie de o memorie economică făcută la club care să cuprindă toate datoriile și situația noastră exactă, pe care să o facem publică, ăsta fiind singurul mod în
care mai putem avea încredere în cotizațiile făcute programului DDB.
O nouă organigramă
Dinamo are nevoie de oameni pe posturile de conducere, oameni care să cunoască deja situația noastră și a fotbalului românesc, cu suficientă experiență pentru a conduce echipa, de data asta, nu spre liga secundă ci spre mijlocul clasamentului, pentru început.
În primul rând, Dinamo are nevoie de o persoană care să o reprezinte în comitele de la LPF și FRF, unde nu mai avem pe nimeni de la plecarea lui Bălănescu. Recent, anumite cluburi s-au organizat pentru a se opune frontal regulii u21, iar rezultatul a fost un pas înapoi dat de Răzvan Burleanu, care a amânat implementarea unei modificări a acestei reguli prin care se obliga folosirea unui jucător u21 pe întreaga durată a partidei și a unui altuia măcar pentru 45 de minute. Dinamo nu a avut nimic de spus în această negociere, nici măcar nu am fost luați în considerare pentru discuții, lucru inacceptabil pentru cel mai titrat club din prima ligă. Soluții pentru acest post ar putea fi Ioan Mărginean sau Florin Prunea, cu toate că ultimul a plecat cu scandal destul de recent. Ambii au avut astfel de funcții la Medias și la Iași, sunt oameni cu experiența necesară și au un trecut dinamovist care îi leagă de clubul nostru.
Dinamo are nevoie de un director sportiv, de o persoană care să se ocupe de scouting și de întocmit rapoarte pentru a aduce jucători cât mai buni posibili în condițiile bugetului foarte limitat pe care îl vom avea. În ultimele sezoane dezastruoasele campanii de transferuri sunt una din cauzele ajungerii noastre în lupta pentru evitarea retrogradării: de la Axente și Gomelt aduși de Bratu în 2018-19, la campania Prunea-Neagoe din 2019-20, până la Akpala sau Kongshavn anul acesta, Dinamo numără 3 campanii de vară consecutive extrem de deficitare. În momentul de față, singurele soluții viabile sunt Rednic si Andone, cu toate că Puriul a eșuat în ultimul său mandat la club, rămâne o persoană cu relații și ochi la jucători, în timp ce Ioan Andone este cel care a adus în România jucători ca Jefte, Nemec, Mahlangu sau Penedo.
Dinamo are nevoie de un om care să facă legătura între banca tehnică și conducere, poziția pe care o ocupă acum Mario Niculae, cea a omului lângă echipă, care rezolvă problemele jucătorilor din viața de zi cu zi, dar care le și transmite spiritul și exigența specifice acestui club, ca să nu mai vedem cum tragem de timp acasă la 0-0 când avem șansa să luptăm pentru Europa. Ionel Dănciulescu a ocupat și el acest post, dar fără prea multă influență și putere de decizie, ne trebuie un profil ceva mai incisiv, care să motiveze jucătorii și să apere clubul în relația cu presa, propunerile aici sunt mai complicate pentru că nu există oameni care să facă asta în L1, cel puțin la noi, dar ne-am compromis cu ideea că vom oferi o propunere iar aceasta este Marius Niculae.
Dinamo are nevoie de un șef al CCJ. Rezultatele echipelor de juniori în acest an au fost cele mai slabe după mult timp, echipa secundă a terminat pe locul 7 din 10 în L3, fiind incapabilă în multe meciuri să se ridice la nivelul unor adversari din spectrul semi-amatorismul fotbalistic. De asemenea, tinerii crescuți exclusiv de noi nu au dat randament constant la prima echipă, Grigore, Bani, Mihaiu, Moldoveanu, Ehman și alții ca ei au avut doar zvâcniri momentane de joc bun, Costache și Rotariu fiind singurii jucători la un standard un pic mai înalt pe care i-a produs Dinamo în ultimii 5-6 ani. Soluția propusă este numirea unei persoane care deja a lucrat cu juniorii noștri în ultimul timp și care înțelege nivelul fotbalistic la care trebuie să se ridice tinerii echipei, fie Cornel Țălnar, fie Ionel Augustin, din postura de antrenori ai echipelor noastre de juniori.
În încheiere, Dinamo are nevoie de un președinte, o persoană care să gestioneze clubul ca un tot și care să aibe reputația și relațiile pentru a atrage lângă Dinamo sponsori, jucători și antrenori din ce în ce mai buni. Propunerea simplă este Ionuț Lupescu, exprimând însă o dorință personală mai veche, îl adaug și pe Claudiu Vaișcovici pe listă.
Continuitatea pe banca tehnică și a sistemului de joc
Ultimul antrenor care a început un sezon și a reușit să-l ducă la bun sfârșit la Dinamo este Mircea Rednic în 2015-16, tot Rednic este și penultimul, tocmai în 2008-09. Statistica este catastrofală la acest capitol, neexistând practic niciodată continuitate pe banca tehnică a echipei în ultimii mulți ani.
Dusan Uhrin a reușit să ne salveze de la retrogradare, cu siguranță merită să continue, din partea clubului am auzit aceleași păreri, trebuie însă ceva mai mult decât rămânerea sa pe termen scurt, cât timp are rezultate sau până la prima serie ceva mai lungă de insuccese. Uhrin ar trebui să fie piesa centrală în jurul căreia să construim viitorul echipei, a demonstrat că poate impune un regim de disciplină severă și în teren și în afara lui, a reușit să revitalizeze din punct de vedere moral un lot aflat la pământ și a născocit un sistem de joc extrem de solid fără să aibe pe mână material de calitate.
De asemenea, sistemul de joc ar trebui să rămână acest 3-5-2 în viitor. Principalele noastre carențe la nivel de lot sunt benzile, nu avem niciun fundaș dreapta de meserie în lot, pe stânga soluția ciorbei reincalzite, pe numele său Steliano Filip, nu ne poate duce spre performantă pe termen lung, iar dacă rămânem fără Sorescu și Fabbrini nu vom avea nicio extremă cu experiență în L1.
Acest 3-5-2 ne ajută și din perspectiva problemelor cu regula u21. Dacă jucăm cu 3 fundasi centrali unul dintre ei poate fi Marco Ehman, sprijinit de încă 2 coechipieri mai veterani se poate adapta la nivelul campionatului, apărarea ar fi mult mai fragilă doar cu el și încă un jucător. Același principiu se poate aplica la centrul terenului: Borcea sau Diniță sa fie însoțiți de 2 jucători mai veterani, formand în timp o structura solidă. Pentru final, o altă mare problemă a noastră în acest sezon a fost lipsa de gol. În perioada ianuarie-aprilie am avut o serie de 16 meciuri consecutive în campionat cu doar 6 goluri marcate.
Cu sistemul 3-5-2 putem folosi un atacant de forță, gen Nemec, și unul de viteză, gen Bani sau Bordușanu, având șanse mai mari să înscriem și folosind încă o opțiune pentru regula u21. Antrenorul și sistemul ar trebui păstrate 2-3 ani, până suntem capabili să producem sau să aducem jucători capabili să joace altceva.
Problema jucătorilor U21 și academia neproductivă
Așa cum am menționat puțin mai sus, avem o problemă majoră în ceea ce privește jucătorii U21 la dispoziția antrenorului, academia noastră nu dă randament iar la nivel de scouting nu avem structurile necesare pentru a căuta jucători în toată țara pentru a-i selecta pe cei mai buni. Treptat, ar trebui realizate următoarele îmbunătățiri pentru a ridica nivelul, având ca obiectiv crearea unei academii care să dea în fiecare an 2-3 jucători suficient de buni pentru prima echipă.
1 - Crearea unei rețele de scouting: trebuie atrași la club jucătorii tineri de valoare din țară, așa cum au făcut alte cluburi ca Viitorul lui Hagi. Există jucători interesanți u21 în L2 si L3, pe care îi putem aborda. De exemplu, în L3 există un Ionuț Tudorache la CS Afumați (20 de ani) sau un Fernando Dobre la Oțelul Galați (tot 20 de ani), care joacă barajul pentru L2 dar care s-ar putea să nu promoveze. Acești jucători ar putea fi o soluție pentru noi, măcar la nivel de echipă secundă deocamdată, dar care să devină jucători de primă divizie destul de curând.
2 - Promovarea echipei a 2a în L2: nivelul din L3 nu este chiar atât de ridicat, am putea forma un lot complet pentru echipa secundă și să forțăm promovarea în B anul acesta, mai ales dacă CSA nu mai face parte din grupa noastră. Cu cât nivelul la care evoluează tineri noștri e mai mare cu atât cresc șansele să răsară jucători mai capabili în pepiniera noastră.
Problema formării unui lot competitiv la prima echipă
Dinamo a avut mari probleme în a aduce și a păstra jucători de calitate în ultimii ani. Din păcate, anumite echipe ca Sepsi, Gaz Metan sau Botoșani au ajuns să transfere jucători mai interesanți din străinătate decât noi.
Zilele trecute am dat peste niște declarații revoltătoare ale lui Florin Manea legate de plecarea lui Fabbrini de la Dinamo. Fabbrini mai are un an de contract, din noul sezon revine la un salariu de 18.000€ pe lună iar dacă rămâne liber de contract trebuie să plătim 200.000€ la echipa din Bulgaria de la care l-am adus. În aceste condiții, Manea a spus public că are oferte pentru Fabbrini de la rivalele noastre din L1 (CFR și Craiova) și că se oferă să-l ducă la ele acum dacă plătim diferența dintre salariul său de acum și ce o să i se ofere în altă parte. Practic, Dinamo ar pierde jucătorul gratis, l-ar trimite la o rivală și ar mai și plăti o sumă de bani pentru asta.
https://www.youtube.com/watch?v=lOlJu3LtYgc
La minutul 41:20 începe discuția despre italian.
Noua conducere a clubului trebuie să evite semnarea unor astfel de contracte dezastruoase pentru interesele lui Dinamo, dar trebuie revizuită și relația cu șarlatanii care se pretind impresari și șantajează cluburile cu ajutorul presei. Ideal pentru noi ar fi sa nu mai colaborăm cu impresarii din România, sau sa o facem doar pentru jucătorii tineri, care inevitabil vor ajunge ai lor, în timp ce pentru lotul primei echipe am putea ajunge la un acord de colaborare cu o firma straina, așa cum avea Rufo Collado.
Această vară va aduce posibilitatea de a semna mulți jucători liberi de contract din vest, multe cluburi vor să scape de o parte a salariilor, în Franța nu există cumpărător pentru drepturile TV, cu toate că mai sunt 3 luni până la începutul competițiilor lor. De asemenea, ar trebui explorată mai mult posibilitatea de a aduce jucători împrumutați, cărora sa nu le plătim noi salariul, și care sa joace la noi pana ne punem la punct situația economică. Există soluții, trebuie doar căutate de oameni capabili, Dinamo nu trebuie să rămână la cheremul speculanților certați cu legea de pe meleagurile autohtone. Desigur, să nu uităm de Astra și Iași, echipe în prag de desființare de unde am putea aduce și noi câteva nume.
În plus, de azi înainte, sau măcar până ne redresăm din punct de vedere financiar, ar trebui să adoptăm contracte pentru jucători cu un salariu fix mai mic și bonusuri de performanță pentru goluri, pase decisive, poziția din clasament sau procentaje pentru ei dintr-o eventuală sumă de transfer obținută de Dinamo în schimbul lor.
Problema stadionului
Această problemă nu este atât de gravă dar este relevantă: la sfârșitul anului va începe construirea noului nostru stadion (să sperăm că autoritățile se țin de cuvânt de data asta), asta înseamnă că trebuie căutat un nou stadion pe care să jucăm pe durata lucrărilor.
Să jucăm pe Arena Națională presupune costuri de circa 12.000€ chirie, aparte de costurile de organizare, iar în ultimii ani a fost închisă datorită schimbării gazonului, a meciurilor naționalei sau a turneului final EURO 2020. Este un loc destul de scump, mai ales dacă nu realizăm nu se poate umple stadionul sau nu vindem toate biletele virtuale, și nu este sigur că putem juca acolo mereu. Există variantele Arcul de Triumf, Voluntari, Giurgiu, Chiajna… dar trebuie stabilite, la începerea sezonului FRF și LPF trebuiesc înștiințate de opțiunile noastre pentru meciurile de acasă. De asemenea, trebuie găsită o destinație și pentru echipa secundă.
În încheiere, așteptăm și părerile voastre pentru a le dezbate, nu e atât de important un nume sau altul, ci faptul că începem să ne mișcăm în direcția bună. Sezonul următor o să fie unul extrem de greu pentru noi: majoritatea jucătorilor vor pleca de la Dinamo și trebuie aduși alții, iar deocamdată nu avem nici oamenii care să-i aducă nici bani prea mulți cu care să-i plătim. În plus, sezonul următor le va avea pe CFR, fcsb, CSU Craiova, Sepsi, Botoșani și Viitorul foarte probabil peste nivelul nostru, așa cum a fost anul acesta; promovează două echipe cu galerii puternice și multă emulație în jurul lor, Rapid și FC U Craiova; rămâne de văzut dacă Chindia și Clinceni se pot menține la nivelul actual și cum se vor prezenta UTA, Gaz Metan, Voluntari/Călărași și Hermannstadt/Mioveni. Dacă nu pregătim bine acest nou sezon sunt șanse destul de mari să nu existe prea multe echipe mai slabe ca a noastră, caz în care iar o să tremurăm cu lunile pentru un loc de salvare. Noul sezon trebuie pregătit extrem de bine și luarea deciziilor trebuie să înceapă.