Site-ul Suporterilor Dinamovisti

     Am asistat săptămâna aceasta la două bătălii în plină desfășurare, ambele încă neterminate, întruchipând modalități diferite de a înțelege ceea ce a mai rămas din așa zisul sport rege. Mizele mari erau  disputate de superconsiliul supergreilor superligii celor 12 martori ai apocalipsei fotbalului modern și de restul occidentului fotbalistic, un cârd de oameni cu funcții, privilegii, competiții sau echipe mult mai puțin relevante și dependente de relațiile și duelurile cu granzii. (Da, vorbim de superligă, dar nu doar despre asta, citiți până la capăt și găsiți ceva și despre Dinamo, promit!).

Analizând un pic mai aproape de concret, din perspectiva căpeteniei iberice a complotului, se observă exploatarea nemiloasă a semenilor și ipocrizia în următoarele stadii:

1 - Federația Spaniolă: entitate păstorită de Luis Rubiales, un ex-fotbalist mediocru ajuns celebru pentru concedierea antrenorului naționalei sale în plin campionat mondial, aparent pentru că Lopetegui nu-l sunase pe el primul să-i spună că după turneul din Rusia ar vrea să meargă la Real. Succesorul lui Ángel María Villar, un fotbalist ceva mai bun la vremea lui, trecut între timp prin închisoare alături de fiul său (doar nu credeați că există nepotism doar în România?) pentru delapidarea fondurilor federației moștenite de Luis (nu mult, doar vreo 45  de  milioane  de  euro),  se  face  vinovat  și de noul format al supercupei Spaniei, o competiție care se joacă în luna ianuarie, cu 4 echipe participante, și a cărei prime ediții a avut loc în paradisul fotbalistic din Arabia Saudită.

https://cadenaser.com/ser/2017/07/20/tribunales/1500565067_927675.html

https://elpais.com/deportes/2019/11/11/actualidad/1573464444_612717.html

2 - Liga Spaniolă: pentru că nu numai la noi există două instituții ale fotbalului, a priori inutile în cazul ambelor state dacă te uiți la numărul de echipe ajunse pe mâna unor dubioși insolvabili (cine sunt Cortacero sau Bucșaru pe lângâ Peter Lim sau Al Thani?), care desigur se bat cap în cap în fiecare zi pentru a vedea care deține supremația în palpitanta competiție a măsuratului lungimii sceptrului puterii.

Ei bine, Liga Spaniolă, prin persoana președintelui acesteia, Javier Tebas, un alt atârnător care fără funcție era cunoscut doar la el acasă la ora mesei, a pretins că vrea să joace meciuri ale campionatului în Statele Unite. Dacă nu intervenea FIFA poate chiar reușea.

https://www.elespanol.com/deportes/futbol/20181026/fifa-prohibe-girona-barcelona-miami/348465717_0.html

3 - FIFA: dacă tot i-am pomenit… minunata organizație a campionatelor mondiale organizate iarna în Qatar pe stadioane construite de sclavi moderni, cu membrii arestați de FBI, cu voturi cumpărate pentru ultimele multe ediții, cu Qatar disputând Copa America pentru că de ce nu...

FIFA Admits Bribes Paid for Votes in Bids for 1998 and 2010 World Cups | Liberian Observer

https://www.justice.gov/opa/pr/nine-fifa-officials-and-five-corporate-executives-indicted-racketeering-conspiracy-and

4 - UEFA: entitatea care a desființat Cupa Cupelor, care a permis tot mai multor echipe mari să joace tot mai multe meciuri în Champions League prin faza grupelor asigurată de locul din campionat, care a înființat Nations League și a mărit numărul de meciuri la EURO… această entitate îi acuză pe alții de lăcomie.

Am numit până acum organizațiile din categoria “Football for the fans”. Termin paragraful aici, continuăm când v-ați oprit din râs.

Cu toate că simpatizez până la un punct cu ideea formării unei superligi, scopul nu este să apăr cumva această postură, scopul este să scoatem la iveală singura miză din cauza căreia există acest conflict: banii. Cluburile mari s-au săturat să împartă consistent cu UEFA banii pe care-i generează singuri, s-au săturat să vadă mii de invitați pe banii UEFA la cele mai importante meciuri ale sezonului, s-au săturat să joace mai multe meciuri împotriva granzilor în turneele amicale din vară decât în competitiile oficiale și s-au săturat să care în spate o herghelie de echipe la care nu s-ar uita nimeni dacă ar forma un campionat singure.

Pandemia doar a accentuat voracitatea cu care aceste cluburi își exprimă frustrarea vizavi de modul în care este împărțit tortul banilor din drepturile tv, de data asta chiar au pus mâna pe cuțit și bălesc înfierbântați la felia celor de lângă ei, cu toate că deocamdată doar înjură printre  dinți  destinul și furculița infiptă in mâna de ceilalți meseni, care au amânat un deznodământ, cred eu, inevitabil.

Pe de altă parte, funcționarii fotbalului european și mondial se tem că nu vor mai găsi un alt loc în care să primească un salariu anual din 7 cifre pentru învârtirea unor biluțe într-un bol de salată, post pe care l-ar pierde datorită superligii.

https://www.vozpopuli.com/economia_y_finanzas/presidente-uefa-salario.html#:~:text=En%20su%20primer%20a%C3%B1o%20como,42%20millones%20de%20francos%20suizos.

Suporterul nu a fost întrebat niciodată de nimeni dacă vrea o superligă, nici măcar cei de la Real și Barça care sunt proprietari ai cluburilor respective (cu toate că, între noi fie vorba, la Real nu au mai fost alegeri cu adevărat din 2006 datorită sumei de peste 100 de milioane pe care trebuie să o lași garanție și pe care o pune pe masă de atunci doar Florentino Pérez), așa  cum  nu  a  fost  întrebat  niciodată  despre desfășurarea meciurilor luni la 10 seara (excepție Germania), sau despre schimbarea formatului și a numărul de participante la diversele competiții pe care le consumă.

Am discutat până acum despre mizele mari; așa cum am promis, e momentul să discutăm și despre Dinamo. După alte două înfrângeri, catastrofismul, partener patologic al poporului român în momentele de răscruce, a ieșit la iveală: “Gata! S-a terminat! Sigur retrogradăm”. Desigur, și presa a alimentat această reacție isterică prin senzaționalismul folosit în încercarea de a mai smulge niște click-uri, poate unii chiar au o bucurie interioară aparte atunci când titrează cuvintele “Dinamo” și “retrogradare” în aceeași frază, mai ales dacă folosesc majuscule.

Mizele fotbalului românesc sunt însă mult mai mici. În primul rând, așa cum e peste tot, la noi cluburile mai există în măsura în care un politician la nivel local crede că poate obține niște voturi sau un patron crede că poate da o țeapă în occident umflând artificial un jucător cu ajutorul presei ori ajungând prin grupele europene. De fapt, întreaga dispută a mai marilor continentul ne interesează exclusiv din punct de vedere mercantil, fiind opțiunea ideală cea care garantează o mărire a veniturilor actuale pe care le generează competițiile interne. Totuși, din fericire sau din păcate, mai avem un tip de miză în fotbalul nostru:

Culmea, singurul suporter al fotbalului ascultat săptămâna asta a fost cel arădean. Nu o să-i acuzăm de blat pe cei de la UTA din două motive: nu poți să te plângi de blaturile altora când tu oricum pierzi toate meciurile pe linie, cu sau fără blaturile lor depinzi (în continuare!) exclusiv de tine pentru salvarea de la retrogradare; apoi, faptul că ai ajuns în situația de față se datorează în mare măsură gestiunii unora care se pretind suporterii acestui club.

Atunci  când  pretinzi  că  lucrezi  în  interesul  suporterilor  dar  deții  acțiunile clubului prin asociația ta personală, cu toate că mii de persoane au pus banii folosiți pentru cumpărarea lor; atunci când schimbi antrenorii făra să intrebi pe nimeni, atunci când pui un director sportiv nerecomandat de nimic, atunci când ai cea mai proastă campanie de transferuri din istoria clubului (la bătaie cu ce a făcut Anghelache în 2013-14 cu Ionut Serban, Pape Ndaw, etc.), ei bine, atunci când faci toate astea îți meriți soarta. Cel mai trist lucru e bătaia de joc vizavi de oamenii care au plătit sute de mii de euro în ultimul an și jumătate crezând că vor schimba ceva... le-a rămas să se certe cu lătrăii de la Radio APCH sau să posteze indignați pe facebook.

Practic, în fotbalul românesc, suporterii unei echipe de provincie reapărute pe prima scenă după ultima ploaie cer echipei lor să facă blat împotriva intereselor unui club cu care nu au nimic   de-a   face,   în   timp   ce   alți   suporteri,   ajunși  pe  cai  mari  după  carambolul Negoiță-Cortacero, santajeaza, escrochează și amenință restul de suporteri care cotizează la distrugătorii lui Dinamo. O să se spună din nou că DinamoMania manipulează și este împotriva DDB pentru că suntem “spurcați infiltrați”. Următorul text aparține DDB Mehedinti:

Miza principală a victimelor epocii patronilor, acum cu ei înșiși la butoane, este coruperea fotbalului și a societății pentru beneficiul personal. Nu ne-am săturat de blaturi, nu ne-am săturat de furturi, singurul lucru care ne-a deranjat de fapt din 1990 și până astăzi a fost faptul că nu eram noi cei care furam sau blătuiam. Acesta este motivul pentru care fotbalul românesc poate avea doar două destine:

1. Un fotbal tot mai mic și neînsemnat, cu majoritatea cluburilor mari în faliment, ligile inferioare, sau păstorite de niște huligani avizi de putere dar fără nici măcar o pereche de neuroni care să se înțeleagă între ei cât de cât. Un fotbal care va pierde banii din drepturile tv și va ajunge la nivelul semi-amator din țările baltice, Malta sau Feroe, scenariu pe care îl vom vedea dacă o să devină practic imposibil accesul la sume suculente din cupele europene. Consider că este drumul pe care mergem acum.
2. Datorită noilor  stadioane  și  a  revenirii  în  prima  ligă  a  unor  echipe de traditie, campionatul urcă din punct de vedere valoric și revenim la situația din 2004-2013, ani în care campioana, si chiar următoarele 3-4 clasate, aveau acces destul de ușor la sume de 7 sau chiar 8 cifre din partea UEFA Apoi vom schimba doar potlogarii și istoria se va repeta. Vom avea tot mai multe blaturi datorită mizei importante și tot mai multe cluburi a căror existență va depinde de reușita tunului dorit de noile conduceri.

Vreau să observăm și o știre trecută cu vederea, petrecută zilele astea:

Acestea sunt mizele celor care veghează pentru bunăstarea fotbalului românesc. O funcție relativ importantă (mi-ar plăcea să știu pe ce criterii de competență sau performanță a fost obținută) și un salariu considerabil. Crede cineva că Burleanu o să fie dat afară de acolo dacă nu răsare un scandal uriaș? Crede cineva că fotbalul românesc mai înseamnă ceva pentru acest individ odată ce are voturile cumpărate pentru a fi reales până la pensionare?

Am să vă dau două vești: una tristă și una fericită. Cea tristă este că foarte probabil Dinamo va da faliment dacă retrogradează. De ce? Pentru că DDB și-a pierdut o mare parte din sprijin, pentru că rămânem fără banii din drepturile tv, pentru că avem în continuare sute de mii de euro datorie și pentru că în liga a 2-a nu o să vină niciun sponsor important lângă noi. O să avem multe cheltuieli și zero venituri.

Vestea bună este că Dinamo nu e nici pe departe retrogradată încă, o victorie în meciul următor și un egal al celor de la Hermanstadt readuce clasamentul la varianta cu barajul pentru Dinamo. Depindem exclusiv de noi și trebuie să luptăm în continuare. Iar dacă Dinamo va dispărea o să rămânem noi cu amintirile, bucuriile, emoțiile, tricourile, medaliile, fanioanele,  principiile,  prietenii,  poveștile... și măcar nu o să mai vedem istoria pătată săptămânal de orice neavenit.