Site-ul Suporterilor Dinamovisti

          Pe data de 9 decembrie a avut loc un meci special, un meci care mi-a adus aminte de motivele pentru care de mic copil iubesc fotbalul. River Plate – Boca Juniors avea sa se joace la Madrid, si cu toate ca nu am reusit sa apuc niste bilete, am trait din plin experienta acestei ciocniri epocale. Ca sa adaug putin context ,cele doua echipe jucau mansa retur a finalei de Copa Libertadores, cea mai importanta competitie intercluburi de pe continentul american, dupa un meci tur terminat la egalitate care nu mai avea nici o valoare, pentru ca, in finala acestei competitii, nu este valabila regula golului in deplasare.

   Cunoscand destul de bine fotbalul argentinian datorita unui bun prieten din liceu, am asemanat acest meci cu un Dinamo – Steaua. Suporterii lui River sunt porecliti “milionarii”, fiind oameni mai asezati din punct de vedere economic, cu un nivel de educatie mai ridicat decat media si partinitori ai unei ideologii liberale. Avand in vedere ca echipamentul lor este alb-rosu, asemanarea cu Dinamo a fost inevitabila, cel putin in capul meu. Boca este “echipa poporului”, are mai multi suporteri, majoritatea din cele mai joase trepte sociale, purtatori insa al unui ego incomparabil cand vine vorba de fotbal si de echipa lor. Singura diferenta intre ei si mioriticii nostri este faptul ca niciodata nu va exista un FC FCBJ SA; nu scapi cu viata daca le faci asa ceva astora, lucru pe care mi l-a confirmat prietenul meu cand am i-am povestit ce e pe la noi.

   Am stabilit sa vedem meciul impreuna, avand insa ceva de facut in ziua respectiva, am facut o plimbare prin centrul orasului, sa degust din atmosfera acestui duel. Peste tot tricouri alb-rosii si galben-albastre, familii intregi, de la copii la bunici, se plimbau nestingheriti pe strazile prafuite ale unui oras usor friguros in acest sfarsit de toamna. Am indrumat un astfel de grup, format din 8 oameni, toti cu tricourile lui River Plate, in drumul lor catre stadion. Erau oameni fericiti, zambareti, nu am vazut pe chipurile lor vreo urma de crispare sau tensiune din cauza meciului. Le-am urat drum bun si mi-am dat seama ca fotbalul e pentru ei un mod de viata, disparitia echipei ar insemna moartea unei bucati a sufletelor lor, ar fi mai putin ei insisi fara fotbal.

    Drumul meu m-a dus aproape de fan zone-ul celor de la Boca, am aflat asta cu cateva sute de metrii inainte sa ajung la locul respectiv datorita unui “River, decime que se siente... ”, versurile cantecului prin care fanii Boca Juniors le amintesc rivalilor de retrogradarea din 2011. La fel ca toti ceilalti suporteri, au fost foarte pasnici, bucurandu-se impreuna cu ai lor de orele premergatoare partidei. Oamenii astia emanau o buna dispozitie formidabila, ma faceau sa zambesc de fiecare data cand ma intersectam cu voiosia unui grup care canta pentru echipa favorita. La ultimul mandat al lui Rednic, in 2015, eu eram la fel. Asteptam cu nerabdare fiecare meci si nu eram suparat chiar daca echipa nu castiga. Acesta este stadiul la care ajungi cand o echipa te reprezinta, cand face parte din tine, cand nu te poti intelege pe tine insuti, ca fiinta sentimentala, fara acele culori atasate de suflet.

   Din nou mi-am adus aminte de Dinamo, eu am fost la meciul din deplasare cu Athletic Club, de acum un an si jumatate, si am ajuns la stadion indrumat de scandarile galeriei noastre, aflata deja acolo. Chiar daca situatia echipei nu era buna si am pierdut meciul, nu am fost suparat, pentru ca aia erau “ai mei”, de fapt, “ai nostri”. Cu siguranta River si Boca nu erau cele mai bune echipe din lume, nu mai aveau jucatori extraordinari ca pe timpuri, insa echipele astea erau mai vii ca niciodata. Eu nu am trait perioada anilor 80, in care Dinamo era o forta la nivel european, asa cum prietenul meu a vazut performante atinse de ai lui abia incepand cu 2014; amandoi insa stiam istoria cluburilor pe de rost si vibram atunci cand auzim cantecele noastre si ii vedem luptand pana la capat pe jucatori, asa cum s-a intamplat sambata trecuta cand, la 3-0 cu prazarii, am inceput sa urlu de nebun prin casa.

   Cu bateriile incarcate si cu asteptari destul de mari am ajuns finalmente acasa la prietenul meu. Vizionasem meciul tur si stiam cat de cat ce le poate pielea ambelor echipe. Vazand ca el ardea de emotii, am facut o prezicere: <<Boca o sa domine prima repriza, probabil va deschide scorul, dar o sa-i intoarceti in repriza secunda. Bate River 2 la 1.>>. El nu parea sa ma creada, a dat insa din cap in mod afirmativ. A inceput transmisia meciului, galeria celor de la Boca domina clar fondul sonor; vazand echipele de start si intelegand importanta partidei, am realizat ca o sa fie un meci de lupta. De la Boca ii cunosteam pe Olaza (fundas stanga) si Barrios (inchizator) mai mult din Football Manager, il stiam pe veteranul capitan Pablo Pérez (mijlocas central) si pe Benedetto (atacant) si Pavón (extrema) datorita anumitor meciuri la nationala, fiind acestia tineri valorosi si vandabili pe care vreau sa-i vad in Europa cat de curand.

   De la River Plate il stiam pe Armani, cel mai bun portar argentinian din prezent, in umila mea parere; auzisem de Palacios (inchizator) zvonuri cum ca va ajunge la Real Madrid cat de curand, il stiam pe Enzo Pérez (mijlocas central) de cand a fost la Valencia si auzisem lucruri frumoase despre atacantul Pratto. Mai stiam un jucator de la River, pe Santos Borré (atacant ex-Villareal), un ratangiu care nu a confirmat in Spania si era suspendat pentru acel meci. Primele 15 minute au fost o lupta in transee, intensitatea jucatorilor era maxima. Retin o faza la care doi jucatori de la Boca au bagat simultan alunecare si l-au facut pachet pe capitanul lui River, doar pentru ca acesta avea putin spatiu la mijlocul terenului. Boca domina prin intensitatea, am vazut multe duritati si mingea se cam urca pe jucatori, in special pe fundasi. Maidana de la River, un baiat cu fata de Vojnovici, era sa-si dea autogol dupa ce a barbierit lamentabil o centrare in careu. Apoi, Pablo Perez a ratat incredibil din 8 metrii la corner. Nu s-a intamplat nimic altceva in prima jumatate de ora. Apoi River a inceput sa domine posesia si sa traga de la distanta, fara pericol. Boca a prins gustul contraatacului, la o astfel de faza au scos o lovitura libera de la marginea careului, pozitie centrala, batuta in zid, ricoseul a dus mingea tot la ei rezultand o centrare care nu a fost bagata in poarta din cauza unor centimetrii lipsa la Nández. Fotbalul avea sa faca dreptate putin mai tarziu, tot la un contraatac, Benedetto a trecut foarte usor de ambii fundasi centrali si a inscris din pozitie de singur cu portarul. Boca jucase mai bine si conducea pe merit.

   La pauza, prietenul meu era in depresie, dar nu inceta sa spere. Repriza secunda a inceput bine: Boca s-a retras in aparare, cu jucatorii vizibil mai obositi si cu dorinta de noi raiduri in apararea adversa. Pratto primeste singur, inteapa mingea, portarul il acroseaza evident. Penalty clar. Arbitrul da fault in atac. N-am vazut asa hotie de pe vremea lui Corpodean si Helesteanu, se para insa ca si nivelul arbitrilor e slabut, cu toate ca exista VAR. River, ajutata de o schimbare temerara, dar foarte eficienta (a iesit capitanul Ponzio si a intrat Juan Quintero), a inceput sa forteze. In schimb, la Boca iese Benedetto, aparent accidentat, si intra Ábila, un tip foarte greoi la prima vedere. Greu sa joci pe contre cu un assemenea varf. River paseaza tot mai bine, vine o combinatie pe dreapta, un-doi Palacios-Fernandez, dupa care vine o pasa la Pratto care inscrie. Golul seamana izbitor de mult cu golul de 2-2 marcat de Nistor cu barsana mioritica in luna august. Antrenorul lui River mai face o schimbare, post pe post, inlocuind fundasul dreapta (a iesit Montiel, a intrat Mayada). O noua schimbare reusita, e bulevard pe flancul stang al lui Boca. La Boca intra Gago in locul lui Pablo Pérez, vizibil extenuat. River incepe sa scada ritmul, doar Quintero si Mayada mai alearga ceva, restul sunt storsi. Se termina meciul, urmeaza prelungirile. Prietenul meu deja era ragusit si fara unghii la maini. Eu vad o superioritate pe banca pentru River, unde antrenorul a schimbat jocul cu doua schimbari reusite. La Boca au iesit cei mai buni doi jucatori de pe teren, Ábila nu prea a atins mingea, iar Gago are experienta, dar il stiam un jucator foarte moale din perioada petrecuta la Real Madrid.

   Incep prelungirile, Barrios intra tare de tot la Palacios, ambele picioare in fata si, chiar daca nu-l loveste in plin, intrarea e grosolana. Galben. Al doilea. River in superioritate pentru aproape 25 de minute, a prins culoare la fata si asta de langa mine... La Boca iese extrema Villa si intra Jara pentru a recompune echipa. Se trece la un 4-3-2 ultradefensiv cu mingi bubuite pe Ábila si Pavón. River tine mingea dar nu se descurca in fata unei aparari pe doua linii. Marcelo Gallardo, acest Rednic al lui River, il scoate pe Palacios si il baga pe Julián Álvarez, un pusti de 18 ani. La prima minge atinsa intr-un asemenea meci, Álvarez trece de un adversar si trage milimetric peste poarta, are curaj baiatul. Mi-am amintit de debutul lui Costache...

   Se termina insa prima repriza a prelungirilor cu scorul de 1-1. Imi amintesc de meciul nostru cu fcsb din cupa, terminat 2-2 in 2015. Ambele echipe sunt stoarse, eliminarea lui Barrios ii asigura lui River posesia, dar nu mai au forta pentru a face ceva cu ea. Doar o executie personala, ca cea reusita de Ekeng pentru noi in acea partida, poate modifica tabela. Imi doresc sa vad penaltyuri, pentru ca acel meci sa dureze cat mai mult, vine insa executia personala: supergol din afara careului marcat de Quintero. Abia acum imi dau seama ca ala jucase la Porto si ca era destul de bun la nationala Columbiei. Prietenul meu sare in sus, rage din trahee, ca plamani nu mai are, cade pe jos, se ridica, plange... Bucuria adusa de fotbal se aseamana uneori cu posedarile demonice din filmele horror americane... Se linisteste in sfarsit, respira greu, ii aduc un pahar cu apa, ii tremura mana si da un pic pe jos, dar in sfarsit zambeste. Intretimp Guillermo, antrenorul de la Boca (fost antrenorul la momentul publicarii acestui articol) scoate un fundas (Buffarini) si il baga pe veteranul Carlos Tevez.

   Este insa cam tarziu. Culmea, se rupe Gago. River are acum dubla superioritate si Gallardo nu face si a schimbare, permisa de regulament in prelungiri. River isi bate joc de doua atacuri care puteau incheia socotelile. Boca nu renunta, din minutul 115 portarul sta la mijlocul terenului si urca in careu la cornere, mai sa crezi ca e Cristi Munteanu in vremurile bune. River este inghesuita in careu cu doi oameni in plus. Minutul 119, dupa un corner respins in lateral mai vine o centrare, mingea la Jara...preluare...sut...bara! Boca rateaza incredibil si pe un contraatac putin mai tarziu Pity “nebunul” Martinez scapa cu poarta goala si face 3 la 1.

   Se termina un meci “care a durat cat o viata”, ca sa citez din ceva spus de Bogdan Cosmescu dupa victoria noastra cu Slovan Liberec. Prietenul meu se pregateste sa sarbatoreasca in oras dupa principiul “de ce sa ma intorc acasa cand afara e inca intuneric?” Si se duce catre fan zone-ul lui River Plate. Eu ma intorc acasa multumit de spectacol, a fost poate cel mai incrancenat meci vazut vreodata, mi-a trezit sentimente adanci. A doua zi, la stiri, am ascultat o replica geniala a unui suporter de 80 de ani al lui River, venit la meci din cealalta parte a Atlanticului: <<nu conteaza ca am cheltuit multi bani ca sa vin aici, pentru ca banii trebuiesc investiti in fericire.>>