Intr-o vreme, in hocheiul romanesc existau trei echipe care dadeau culoare campionatului : Dinamo, Steaua si Miercurea Ciuc. Dintre cele amintite, nu incape indoiala ca formatia care a jucat cel mai spectaculos ramane Dinamo, team-ul format dintr-un manunchi de "copii teribili". Ei s-au bucurat de o constanta si calda apreciere din partea iubitorilor sportului cu crosa si pucul, fiind permanent incurajati si apreciati pentru evolutiile lor.
Intorcand filele istoriei hocheiului nostru, descoperim ca Dinamo Bucuresti a aparut pentru prima oara intr-o competitie oficiala in sezonul 1953-1954. Hocheiul incepuse sa se afirme printre sporturile care, atunci cand fotbalul intra in vacanta de iarna, atrageau din ce in ce mai multi spectatori. Nu existau pe vremea aceea patinoare artificiale, ca astazi, dar era mult entuziasm. Sectia de la Dinamo a luat, de fapt, fiinta in toamna lui 1953, prezentandu-se in campionatul orasului Bucuresti, cu jucatori ca portarul Lako, fundasii Fullop, Florian Marinescu si Nasca, atacantii Tanase, Kosman, Szabo si Kari. Apoi, o vreme, echipa Dinamo s-a mutat la... Tg. Mures, pentru ca in capitala era greu sa se desfasoare o activitate constanta si bine inchegata organizatoric atata vreme cat totul era la discretia... vremii. In 1958, in Bucuresti, apare patinoarul ce s-a numit "23 August" si activitatea hocheistica din Capitala a luat avant, iar Dinamo a revenit acasa.
In 1964, alaturi de tinerii Eduard Pana si Iulian Florescu, antrenorul Gabriel Kosman prezinta si jucatori consacrati, foarte buni, cum au fost portarul Tulbure, fundasii Lungu si Corduban, atacantii Basa, Mezei, Z. Antal si altii.
Din anul urmator si, mai cu seama, de cand la Dinamo au venit antrenorul (emerit) Mihai Flamaropol, precum si jucatori de clasa, ca fundasii Fagaras si... Ion Tiriac (da, reputatul tenisman de mai tarziu!), Dinamo termina pe locul 3, iar in 1967 ajunge pe locul secund, in vreme ce, in 1968, incepe triumful alb-rosilor, ce devin campioni ai Romaniei! In acel an, amatorii de hochei au asistat la una dintre cele mai palpitante dispute sportive intre doua echipe, pentru castigarea titlului de campioana. Aceasta frumoasa si corecta intrecere s-a incheiat cu "triumful tineretii", adica cu victoria echipei Dinamo. In primul meci cu Steaua, Dinamo a castigat net cu 6-1. A fost examenul de "maturitate" al unei echipe ce, in anii urmatori, isi va inscrie din ce in ce mai des numele pe lista invingatoarelor. Dupa aceasta prima victorie, Steaua a castigat cu 3-1, apoi Dinamo a invins in finala Cupei, cu un rezultat rarisim in hochei, 1-0!, ceea ce dovedea puterea de lupta a tinerei formatii dinamoviste. Iar, in ultimul joc al campionatului, cel decisiv, Dinamo a invins din nou la limita, 2-1. Astfel, in anul deplinei sale afirmari, Dinamo a castigat campionatul si cupa, devenind dintr-o data, dar pe deplin meritat, prima formatie de hochei a tarii.
Urmeaza o tripla de aur in anii 1971, 1972 si 1973. Din lotul folosit in anii respectivi, amintim pe portarul Iordan, fundasii Fagaras, Doru Tureanu si Tone, atacantii Pana, Axinte, Costea, Florescu, Mihailescu, Mois, Steinberg si Gh. Hutanu. A urmat o alta perioada de... umbra. Si, iar, o revenire in prim-plan, cu generatia lui Gica Hutan, exceptionalul portar, fundasii Morosan si Teodoroiu, "vechea garda" Doru Tureanu, Costea, Axinte si mai tinerii, Pisaru, Solyom, Gherghisan, Herghelegiu (devenit, mai apoi, antrenor secund alaturi de principalul Eduard Pana). In 1974, Dinamo a pierdut titlul, dar dupa ce lupta... S-au jucat patru meciuri Dinamo-Steaua, doua s-au terminat la egalitate (1-1 si 2-2), apoi Steaua a invins cu 6-3, astfel ca in meciul decisiv dinamovistii trebuiau sa castige la o diferenta de patru goluri. Ei au invins, insa numai cu 2-1 si au pierdut titlul, pe care l-au recastigat in 1976 si 1979. A mai urmat un triumf, in 1981, dupa care echipa a intrat intr-o perioada de reconstructie, care in hochei nu se rezolva de la un an la altul.
Nu este lipsit de interes, desigur, sa subliniem faptul ca multi dintre acesti "copii teribili" de la Dinamo au ajuns sa evolueze in elita mondiala, in cele mai mari competitii de pe glob. Astfel, la Jocurile Olimpice, au ocupat un onorant loc 7, la Campionatele Mondiale s-au clasat pe locul 8, dar, sa retinem, ce inseamna sa joci in Grupa A a Campionatului Lumii! La "Balcaniade", hocheistii au cucerit 20 de medalii, din care 6 de aur.
La Dinamo au fost doi antrenori emeriti: Mihai Flamaropol si Eduard Pana. Dupa mai bine de un deceniu de absenta, in 2001, sectia de hochei de la Dinamo Bucuresti a fost reinfiintata, avandu-l antrenor pe Gica Hutan, unul dintre marii jucatori ai Romaniei. Astfel ca, in doar doi ani de la revenire, echipa a urcat pe podium, locul 3 in 2003. Din acea generatie amintim pe fratii Popovici, portarul Viorel Radu, Tanase, Adorjan, Tanko, Nutu completati de tineri promitatori.
In anul 2005, din lipsa de fonduri, sectia de hochei a clubului Dinamo Bucuresti a fost inchisa, pentru a doua oara in istoria sa! Dar, poate ca prestatia dinamovistilor in competitiile interne este mai putin importanta intr-o discutie despre aportul pe care aceasta echipa l-a avut in cadrul general al hocheiului romanesc. In acest sens, un rol major au indeplinit de-a lungul anilor jucatorii alb-rosii prin aceea ca au constituit principala sursa de... "aprovizionare" a fondului valoric al echipei nationale a Romaniei. Acesta este, dupa parerea mea, meritul cel mai mare al echipei Dinamo Bucuresti, crescand mereu, cu grija si eficienta deosebita, elemente de mare valoare, care si-au pus amprenta pe stilul de joc al selectionatei Romaniei.
Palmares intern:
- Campioni nationali : 1968, 1971, 1972, 1973, 1976, 1979 si 1981
- Vice-campioni nationali : 1967, 1969, 1970, 1974, 1975, 1978, 1980, 1982 si 1988
