Adauga un comentariu
Pentru mine, pauza competițională reprezintă un chin. O luptă teribilă cu propriul ego. Un punct mort ce mă obligă să bat pasul pe loc. E ca o injecție pe care ți-o aplică doctorul pentru că trebuie și îți amorțește întreg mecanismul. Așa sunt și eu acum. Un suporter anesteziat, obligat de regulament să stea departe de ceea ce iubește cel mai mult pe lume: echipa sa de suflet!Aveam de ceva vreme în plan să realizez acest articol și să explic ce e cu iubirea infinită pentru ai mei ”câini roșii”.
Hmm… Da’ chiar…De ce iubesc Dinamo?
Toată lumea știe că pasiunea mea pentru Dinamo depășește orice limită. Nu trebuie sa fii vreun apropiat de-al meu ca să știi că Dinamo este centrul universului meu – mă poartă pe culmile fericirii prin victoriile frumoase, doar că nu mă împinge în prăpastia dezamăgirii niciodată! Până la urmă, asta înseamnă să iubești cu toată ființa… Să iubești necondiționat… Asta delimitează un suporter dinamovist de unul stelist…Noi nu renunțăm niciodată să credem în ceea ce iubim și să fim alături de echipa noastră. Indiferent de rezultate, suntem câini până la moarte!
Revenind. De ce iubesc Dinamo? Pentru că e TOTUL. Și când spun ”TOTUL”, chiar așa este. Deși mulți nu înțeleg prioritizarea unei echipe de fotbal în detrimentul altor valori, cum ar fi familia sau iubirea. Da, pentru mine, Dinamo este mai presus de toți și de toate! Ba chiar mai presus de lege!
Cele mai frumoase clipe le-am trăit pentru Dinamo, fie că le-am savurat din mijlocul arenei fotbalistice, fie că fierbeam în fața televizorului. Urmăream cu patos fiecare partidă, fiecare reacție, aveam ochii aținți la minunata galerie, le știam toate cântecele, deși nu eram de-a lor. Îmi doream enorm să merg pe stadion să văd Dinamo… De fiecare dată, cu lacrimi in ochi, speram să fiu și eu curând acolo, să încurajez echipa cu ei. Conta.
Pe stadion nu merg de foarte multă vreme, de un an și jumătate. Am mers împreună cu prietenul meu de la vremea respectivă care îmi îndeplinise marele vis. Relația s-a terminat mai devreme sau mai târziu, dar sunt sigură că dragostea pentru Dinamo nu va înceta niciodată. Vă mărturisesc cu sinceritate că am ratat, probabil, trei meciuri de atunci. Nu mă mai dezlipești de lângă Dinamo, aș fi în stare să merg și singură, și pe jos, numai să îmi încurajez echipa. Nu voi ceda în pofida diverselor interese care încearcă să ma îndepărteze de echipă. Nu voi ceda chiar dacă mi se va mai repeta că ”Dinamo nu îmi dă de mâncare” și că ”o fată nu are ce căuta în mijlocul huliganilor”. Voi fi acolo, în picioare, mândră că sunt dinamovistă!
Când iubești, ești dispus să faci orice sacrificiu. Ce mai contează că nu sunt în stare să merg a doua zi la școală după o victorie fabuloasă contra Stelei sau după o deplasare extenuantă? Am fost acolo, am cântat cu toată inima, am răgușit, am stat în ploaie sau în frig teribil, am ținut cu mândrie deasupra capului fularul, am plâns de bucurie sau de tristețe…
Cum să nu iubesc Dinamo când merg la stadion și văd aceeași oameni care vin meci de meci, lăsându-și job-ul sau familia și care trăiesc pentru acest club? ”Aștia suntem…”. Cum să nu iubesc Dinamo când văd atâția oameni pasionați ce pun întotdeauna echipa pe primul loc? Uită-te la gâtul lor, la venele lor- cântă cu o pasiune nemărginită. Uită-te pe gard- cu cât drag și mândrie flutură steagurile. Uită-te la ei și încearcă măcar să înțelegi pasiunea asta orbească ,chiar dacă nu ești suporter fanatic!
”FC DINAMO, tu m-ai cucerit!! Viața fără tine nu-nseamnă nimic!”
Ei bine, mă declar mai mult decât îndrăgostită de culorile roșu și alb. Spunea doamna Alina că atunci când vede culorile lui Dinamo are o zi mai bună, i se înveselește automat starea. Și îi împărtășesc pe deplin părerea. Dinamo e mai mult decât o echipă de fotbal. Pentru noi, Dinamo este un stil de viață!
Ne construim un adevărat altar dinamovist pe care îl vom sluji până la moarte și dincolo de ea! Este un sentiment trăit la intensitate maximă, un sentiment unic! Sunt conștientă că nici măcar toate metaforele din lume nu ar avea capacitatea de a descrie perfect ceea ce simțim. Însă, cred ca se potrivește afirmația că Dinamo este ca o icoană. Și nu ai să înțelegi asta decât dacă ești unul dintre noi!
Se spune că dragostea durează trei ani. Dragostea mea pentru acest club datează de aproape 11 ani. Știu, o cifră infimă pentru alți fani, însă în această perioada am descoperit ceea ce înseamnă să iubești cu adevărat! Spiritul alb-roșu va bântui permanent toate colțurile sufletului meu. Oamenii vin și pleacă, dar DINAMO va rămâne întotdeauna aici. Îmi este arhisuficient asta…
Afirm cu desăvârșire că IUBESC DIN TOT SUFLETUL DINAMO!!! O iubesc mai mult decât ieri și mai puțin decât mâine.
Iar acum te întreb pe tine… De ce iubești Dinamo?
