Adauga un comentariu
·
14:52 22/03/2026
Ati facut schimbari? A iesit de pe teren Cezar si a intrat @albsirosu
Ne-ati vandut iar proiect. Noi voiam doar o echipa!
Am mai vazut filmul asta. De fapt, asta e problema cea mai mare, nu doar ca am pierdut cu Craiova, ci ca am recunoscut instant tot decorul. Aceeasi poveste, aceleasi explicatii, aceeasi prabusire ambalata frumos in cuvinte mari despre constructie, crestere, proces, echilibru si alte lozinci corporatiste care nu dau gol, nu castiga dueluri si nu aduc puncte.
Noi nu suntem revoltati doar de un 0-1. Suntem revoltati pentru ca 0-1 asta vine sa confirme ce urlam de luni de zile. Ca echipa asta se tine in cativa oameni storciti meci de meci. Ca nu are banca. Ca nu are atacant. Ca nu are reactie. Ca nu stie ce sa faca atunci cand adversarul se inchide. Ca a trait prea mult din impresia de organizare si din cateva perioade bune, fara sa-si rezolve marile lipsuri. Iar acum, cand a venit play-off-ul, ni s-a spart din nou vitrina in fata.
Si sa nu ne spuna nimeni ca nu se vedea. Se vedea din toamna. Se vedea din septembrie. Se vedea cand unii inca sarbatoreau diverse conjuncturi si se imbatau cu apa rece. Se vedea ca o sa crapam fizic, mental si ca solutii din spate nu exista. Se vedea ca daca ies din forma doi-trei jucatori, se stinge tot. Se vedea ca, fara intariri serioase, sezonul asta nu are cum sa duca altundeva decat aici, la o echipa care plimba mingea frumos pana uita ca scopul jocului e sa o bage in poarta.
Asta ne scoate din minti cel mai tare: nu doar ca s-au facut greseli, ci ca s-au repetat aceleasi greseli. Asta nu mai e intamplare. Asta nu mai e ghinion. Asta e strategie proasta repetata cu incapatanare si apoi prezentata ca dovada de consecventa. Ni se spune de doi ani sa avem rabdare. Rabdare pentru ce? Ca sa vedem acelasi sezon tras la indigo? Un pic de miere in sezonul regulat, apoi fiere cu cisterna? Noi nu mai putem fi tratati ca niste clienti carora le vinzi prezentari PowerPoint despre 2028, in timp ce in 2026 noi nu suntem in stare sa batem pe nimeni cand incepe sa conteze.
Aici e ruptura mare. Ei vorbesc despre proiect. Noi vrem sa vedem Dinamo castigand. Ei vorbesc despre buget, despre etape de crestere, despre prudenta, despre cum nu se poate face totul dintr-odata. Noi vedem ca nu s-a facut nici macar minimul evident. Nu ne-a pus nimeni sa intram in hora asta, cum tot noi suntem apostrofati mai apoi ca avem pretentii. Daca ai intrat la Dinamo, atunci stii unde ai venit. Aici nu poti veni sa ne explici doct ca obiectivul e peste doi ani, in timp ce azi joci fara atacant, fara idei si fara rusine fotbalistica.
Da, asta este senzatia: ca am ajuns pe mana unor oameni care poate stiu sa faca sedinte, poate stiu sa lege fraze, poate stiu sa faca rapoarte, dar nu simt fotbalul. Nu il miros, nu il traiesc, nu il inteleg in punctele lui simple si brutale. Ca nu poti sa intri in doua play-off-uri la rand si sa arati ca o echipa care n-a invatat nimic. Ca nu poti sa vezi de la o posta ca iti trebuie om de gol si tu sa peticesti lotul cu pariuri, cu accidentati, cu improvizatii si cu explicatii.
Scoutingul? Politica de transferuri? Dezastru. Noi nu vedem aici nici genialitate, nici vreo stiinta secreta. Vedem multi jucatori adusi degeaba, multi care nu ridica nivelul, multi care nu par potriviti, multi pe care ii descoperim repede ca sunt doar alte nume pe o lista. Si iar ajungem la esential: unde e atacantul? Unde e jucatorul ala care sa schimbe meciul? Unde e intarirea reala, nu powerpointul cu potential? Ca la final tot noi stam si ne uitam cum avem superioritate numerica si singurele suturi mai omenesti vin tarziu, de la un pusti intrat aproape din intamplare.
Cat despre Kopic, nici aici nu mai merge cu jumatati de adevar. Da, lotul e facut prost. Da, nu i s-a dat mare lucru in anumite zone. Dar nici el nu mai poate fi pus la adapost la infinit. Echipa asta joaca rigid, previzibil, steril. Paseaza lateral pana ne scoate din minti. Centreaza cui? Nu sutam de la distanta, desi de luni bune se vede ca asta ar fi una dintre putinele solutii. Schimbarile sunt de multe ori de neinteles. Unii jucatori sunt tinuti in brate pana la absurd, altii intra prea tarziu sau deloc. Si, mai grav, nu simtim ca exista reactie. Nu simtim ca exista furie. Nu simtim ca exista adaptare. Simtim doar ca se merge inainte pe aceeasi linie, ca si cum realitatea ar fi obligata sa se indoaie dupa idee.
Iar pe teren, imaginea este la fel de urata ca in loja. Avem prea multi jucatori de pluton si prea putini care sa poata duce un club ca Dinamo sus. Unii sunt iesiti din forma, altii sunt plafonati, altii par de-a dreptul nepotriviti. La unii nici nu mai stii ce sa le reprosezi mai intai: lipsa de valoare, lipsa de personalitate sau lipsa de reactie. Echipa asta n-are lideri autentici. N-are destula calitate intre linii. N-are atacant. N-are forta. N-are foame constanta. N-are nici macar reflexul simplu de a trage la poarta cand meciul o cere. Are in schimb posesie, explicatii si o multime de motive pentru care sa mai asteptam.
Nu, multumim. Am asteptat destul.
De aia reapar in discutie nume ca Rednic, Andone si altii. Nu pentru ca toti credem ca unul dintre ei vine maine si ne face campioni. Ci pentru ca numele astea inseamna altceva: dinamovisti, oameni de fotbal, oameni care stiu presiunea, stiu clubul, stiu cum arata un vestiar, stiu cand e momentul sa dai cu pumnul in masa si cand e momentul sa simplifici totul. Sunt simboluri ale unei lumi pe care actualii conducatori par s-o priveasca de sus, ca pe o relicva emotionala. Numai ca fotbalul nu se joaca in exceluri. Se joaca pe gazon, in duel, in inspiratie, in instinct, in decizie corecta luata la timp.
Noi nu cerem minuni. Nici macar nu cerem titlul maine, asa cum le place unora sa caricaturizeze. Cerem doar sa nu mai fim mintiti frumos. Cerem sa nu ni se mai vanda acelasi esec sub alta coperta. Cerem sa existe luciditate, competenta si macar bunul-simt de a recunoaste cand ai gresit. Pentru ca in orice domeniu normal, recunosti problema, o identifici si o repari. La noi, conducerea pare sa se impotmoleasca tot la primul pas, si uneori nici ala nu e facut sincer.
Asta e marea infrangere dupa meciul cu Craiova. Faptul ca, pentru tot mai multi dintre noi, increderea s-a terminat. Iar cand la Dinamo se termina increderea, nu te mai salveaza nici proiectul, nici prezentarile, nici discursurile despre viitor.
Noi nu mai vrem sa ni se explice. Noi vrem o echipa.
