Kopić a ajuns la borna de un an complet petrecut la Dinamo, mandatul său, mai degrabă, este compus din două bucăți total diferite, nu de o fluidă continuitate. Primele 6 luni nu au convins, retrogradarea a fost evitată în ultima etapă cu ajutorul rezultatelor din celelalte partide. Transferurile nu funcționau, jocul prestat era chinuitor şi câştigam foarte greu şi foarte rar.
În vară însă pare că salvarea a adus o perioadă de pace internă care ne-a permis să construim ceva extrem de interesant. Eram mulțumit cu un loc 8 la final de sezon şi uite că suntem pe podium de etape bune şi nu ne mai dă nimeni jos de acolo, cel puțin deocamdată.
Transferurile au confirmat cu efect întârziat, Selmani acum e golgheter, Milanov, a devenit un decar mult mai productiv, iar câteva nume aduse în vară au înlocuit efectivele de anul trecut cu un bilanț pozitiv, mā refer la Opruț, Cîrjan şi Olsen. De asemenea, cuplul de fundaşi centrali, împotriva tuturor aşteptărilor, a ajuns să fie unul redutabil.
Cu toate astea, conducerea încă are multe de îmbunătățit la nivel de transferuri. Aducem foarte târziu şi dăm destule rateuri în continuare. Fastuosul Alberto Soro joacă mai puțin ca Bani, Sivis este deocamdată o slăbiciune, nu un plus, şi nu avem dubluri pe câteva posturi cheie.
Kopić a demonstrat că este un antrenor serios pentru că a depăşit aceste inconveniente, aducându-ne rezultate mult peste aşteptări. Deja suntem o echipă care merită în primele 6, în viitor ar trebui să rezolvăm şi următoarele probleme.
- Gestiunea cartonaşelor
Dinamo a luat multe cartonaşe roşii în acest sezon, lucru care ne-a putut strica multe meciuri. De asemenea, Opruț, Selmani şi Politic sunt campioni la primirea de galbene din postura de pasibili de suspendare. Conducerea are obligația să mai aducă jucători, dar şi antrenorul trebuie să-i convingă în a fi mai raționali şi calmați pe teren.
- Meciurile cu echipele mari
Este adevărat că am obținut egaluri cu CFR, Rapid şi Sepsi, echipe care au fost în play-off anul trecut. Am reuşit să învingem Craiova într-o situație absolut antologică, dar senzația e că pornim cu şansa a doua aceste meciuri, în încercarea de a nu pierde ca scop principal.
- Deplasările
În deplasare am avut o serie extrem de lungă fără victorie, am reuşit să o spargem, dar trebuie să devină un lucru obişnuit să luăm 3 puncte acolo cu multe echipe din campionat.
- Tinerii şi schimbările
Roşca nu a fost folosit niciodată până când a devenit inevitabil. Cu toate astea, a dat un randament extrem de interesant, este jucător u21 şi are o rată a golurilor primite şi a greşelilor flagrante sub Golubovic. Noi avem un unic scenariu de meci, cel în care titularii rezolvă şi facem 2-3 schimbări în ultimele 10 minute. Tânărul Rotund, care a avut nişte minute interesante la Galați, nu a mai jucat deloc de atunci. Licsandru a fost om cheie când a fost nevoie de el, dar acum că titularii au revenit, a ajuns eternă rezervă. Nu e corect față de ei şi nu ne ajută pentru a atrage alți tineri de perspectivă în viitor.
- Retragerea când conducem
Că tot vorbeam de scenarii care se repetă, acesta este unul care ne-a făcut să pierdem puncte. Ne lipseşte un gram de curaj, poate şi de valoare, pentru a strangula adversarul definitiv în multe meciuri. Nici nu avem contraatacuri atât de eficiente cât să se justifice tactic aşa ceva. Pentru mine este un reflex de echipă mică ce trebuie să dispară.
Acestea sunt obiective pe care dacă le atingem, vom face un nou salt valoric, devenind Dinamo o candidată serioasă la primele locuri, nu doar o atipică prezență acolo sus, aşa cum este acum.
Kopić ne-a dat ordine, stabilitate, trasee de joc şi rezultate. Mai presus de toate însă, ne-a dat spirit. Dinamo a câştigat două meciuri cu om/oameni în minus, cu Buzău şi Craiova, într-un mod absolut extraordinar de luptă. Dinamo s-a obişnuit să lupte doar pentru supraviețuire, acest spirit de luptă trebuie să evolueze în luptă pentru performanță.
În concluzie, trăgând linie sub tot ce a însemnat Dinamo în anul fotbalistic 2024, constatăm un pas gulliverian înainte, o tranziție pozitivă spre tot ce înseamnă un club profesionist.
Dar, avem încă un hop, o rană neînchisă care se deschide taman când prinde coajă. Procesul insolvenței, că asta-i buba, ne ține în loc din motive mai mult sau mai puțin obiective.
A apărut încă un speculant, pe nume Șiman (nume predestinat, de șuț), binecunoscut nouă din perioada gri a existenței noastre, care a încercat să dea și el o gheară, poate de data asta să-i fie cu noroc. O fi cu parandărăt sau nu, nu-l vedem pe guzganul ăsta rozaliu în stare să ne pună în genunchi pe coji de nucă, mai ales după primul termen pierdut la tribunal. Să vedem apelul, dar e limpede că hoitarul a ajuns prea târziu la pradă!
Om vedea ce-o fi, important e să ieșim cu toții și cu totul din pielea babelor plângcioase dacă tot ne-am întins tenul după atâtea momente de bucurie, să nu zic de fericire, că nu e deocamdată...
În plus, băieții care bucătăresc acum prin popota RW au cam dat de bucăți de carne pe fundul ceaunului în care se fierbe Super(mămă)liga. Apar noi acționari, hai că e semn bun!
După insolvență, mai avem un țel pentru anul următor, fuzionarea cu CS! C-o fi peste un an sau doi, aproape că nu contează dacă suntem bine dpdv sportiv și financiar, ideea e ca lucrul ăsta să se întâmple! Ar fi nemaipomenit să ajungem acolo după cât am pătimit, de la cerșitul public, retrogradare și aproape desființare să ajungem în matca de unde ne-am născut! Cu bune și cu rele, ăștia suntem, asta e Dinamo! Rămân la părerea că fuzionarea cu CS-ul s-ar constitui în cea mai solidă garanție a stabilității, a reinstaurării credibilității și mai ales a IDENTITĂȚII!
Rămâne de văzut dacă și cum se vor înțelege acționarii RW între ei, cum vor gestiona procentele acționariatului și ieșirea din insolvență, astfel încât să n-o lungească precum gaia mațul, să-i facă pe cei din CS să-și reconsidere poziția și să amâne sau să anuleze procesul fuziunii.
Deci, în anul 2025 avem ca și obiective:
- Prelungire contract Kopic + Edy Gnahore
- Accedere playoff
- Ieșire din insolvență
- Câștigarea titlului (opțional)
Să fim sănătoși și să nu fim proști, că geme țara...
