Douăzeci și doi (22) de ani de la primul login.
Atât a trecut de la vremea apariției acestei comunități. Nu site, nu forum, nu altceva. Vorbim de-o comunitate a cărei rezistență s-a fortuit fără ca cineva s-o observe în timp real. Cert e că acest fapt ne-a dat tuturor dinamoviștilor, dacă nu un strop suplimentar de cultură fotbalistică, măcar prilejul de-a fi auzit de această comunitate. Nu vorbim de cifre. Elementele statistice nu au de-a face cu importanța unui brand, așa cum de altfel nici noi ca dinamoviști nu facem parte din "grosul" cifrelor. Așa cum nici actualii membri DDB nu sunt în niciun caz o majoritate, în comparație cu totalul dinamoviștilor de pretutindeni. Mi-aș permite prilejul de-a menționa că o bună parte din facțiunea elitistă a suflării alb-roșii a tot trecut pragul acestei comunități de-a lungul timpului. Poate o spun cu aroganță, poate cu subiectivism, rămâne la nivelul de percepție al fiecăruia.
Scriu aceste rânduri menționând de altfel apartenența mea financiară față de DDB. Un simplu cotizant. Cumpărator de bilete virtuale și de asemenea un apărător al acestui club, indiferent de armele pe care le-am avut la dispoziție. Dar, așa cum spuneam mai sus despre această facțiune elitistă, trebuie să menționez că, nefiind ovine noi ca suporteri, este logic și mai ales corect să ne putem și să vă adresăm niște întrebări. O bună parte dintre aceste întrebări ați tot auzit-o. Însă, răspunsurile nu s-au grăbit s-apară; ba din contră board-ul DDB a preferat să răspundă prin cenzură.
Sau cum altfel poate fi numită ștergerea unor comentarii și banarea pe pagina oficială de Facebook a unora care susțin aceeași echipă?
Vreau să v-aduc aminte tuturor că trăim în țara lui Caritas. Trăim în țara-n care fiecare partid ne-a mințit și s-a tot întrecut în acte imaginative din ce în ce mai sclipitoare. Țara-n care, în anii '90, cu un simplu CNP puteai lăsa oamenii făra casă ori să rămână perplexi la auzul veștii unui credit bancar pentru care n-au semnat niciodată. E o sămânță ce a născut paranoia, însă această sămânță-și are originea în fapte concrete derulate de-a lungul timpului.
Creierul uman are un mod ciudat de a funcționa. Uneori uită faptele, însă rareori uită neîncrederea pe care-o capătă față de oameni. Iar dacă vorbim de paranoia, să știți că la baza acesteia întotdeauna stă lipsa răspunsurilor și a explicațiilor. Practic, exact ceea ce face DDB-ul.
Nu avem nevoie de mesaje motivaționale, de praful în ochi aruncat prin cooptarea la această cauză a diverselor glorii sau vedete, mai mult sau mai puțin dinamoviste. Nu avem nevoie nici de concursuri care să ne stimuleze portofelul și să-nlăture ariciul pe care credeți voi că-l avem.
Ne dorim transparență în primul rând și mai ales posibilitatea de-a scăpa de teama destinului pe care-l poate avea implicarea noastră financiară. A noastră a tuturor mai ales. Dinamo are undeva la aproximativ 1 milion de fani în întreaga lume. Poate mai mulți, poate mai puțini. Cert e că această sumă a celor 14.700 de cotizanți, din care unici și activi desigur nu-n același număr, reprezintă doar o mică fărâmă din potențialul contribuabililor ce-ar putea să adere la cauza prezentată.
Încetați în a căuta soluții de donații prin SMS, căci nu de alte metode de plată avem nevoie, ci de o stabilitate psihică în primul rând. Am avut de-a lungul vremii destule pete negre în privința membrilor peluzei. De la scandaluri politice, lupte de stradă și restricții pe stadion, până la bani distribuiți în diverse conturi, bani fără a le fi cunoscută proveniența clară. Toate acestea pentru că nu am primit răspunsuri.
În urma ofertării lui Șumudică, acesta a declarat c-a fost contactat de către doi lideri de galerie ai PCH-ului, anume Tărărache și Elyas. Întrebarea mea este: de ce ei? Era vorba că se ocupă de partea administrativă Nicolae, Eftimescu, poate Cristi Hîldan. Suntem cu toții siguri că, acest gură-spartă proaspăt întors din harem, nu v-ați fi dorit în niciun caz să vă sifoneze. Căci altfel am fi aflat acest lucru din postările voastre de pe Facebook, așa cum pompos le numiți "comunicate".
Unul dintre principiile de conviețuire ale românului este acela că "nu iese fum fără foc". Vorbind de paranoia celor menționate precedent, probabil tot din paranoia doriți să conduceți din umbră această asociație. Poate vă gândiți ca nu cumva să pună alții "labele" pe Dinamo și considerați că doar voi iubiți acest club suficient de mult.
Știți ce este cel mai trist? Că orice am presupune sau am susține, există prea multe cuvinte precum "bănuiesc, poate, presupun, cred". Noi ne dorim să avem siguranța unui destin din punct de vedere decizional și financiar. Suntem deja prea mulți cei care am ales să devenim membri și să contribuim din punct de vedere pecuniar doar din disperarea unei soluții izolate precum este cea a DDB-ului.
Nu ne dorim să vedem o simplă sumă totală a așa ziselor donații pe un cadran afișat de site-ul acestui program. Vrem să vedem acte doveditoare ale tuturor tranzacțiilor, vrem să vedem lucruri concrete. Românul este adeptul principiului "ori e albă, ori e neagră". Acei lideri de galerie ori dispar și nu se mai implică în absolut nimic, ori s-aleagă varianta de-a ieși în față și a pune capăt tuturor speculațiilor. Speculații care au apărut tot din cauza lor și ne este tuturor clar că sunt conștienți de aceste fapte, altfel nu s-ar fi ascuns în spatele altor oameni.
Ne punem întrebări, oameni buni, iar aceste întrebări au nevoie de soluții și răspunsuri. Ne este teamă de renașterea unui nou Caritas, asta mi-aș dori să înțelegeți. Și mi-aș mai dori sș-nțelegeți că iubim același club și-i dorim numai binele. Mi-aș dori și să-nțelegeți că dreptul la libera exprimare trebuie să fie doar un prim pas, iar cel de-al doilea sa devină schimbarea. O schimbare care tot nouă să ne facă bine într-un final, ca apoi să dispară speculațiile.
Însă, pân-atunci, aduceți-vă aminte că trăim în țara lui Caritas!
.