Site-ul Suporterilor Dinamovisti

Meciul

La ora asta, singura utilitate a acestor flacai, in frunte cu toti tarabosteşii ăştia ticăloşi, aroganţi - spre imputiti- care au îngropat Dinamo ar fi voluntariatul la începerea testelor pe oameni pentru descoperirea antidotului covid-19. Fotbal? P-astia i-a adus Prunea sa joace fotbal, sa dea palme morale.

Despre meci, ce să comentăm, un meci aşa cum trebuie să fie, între un Dinamo de anul trecut, echipa de locul 9, şi cea de anul acesta, implicată direct în lupta de la retrogradare. Idei puține, fixe, micile sclipiri au făcut diferenţa. Până la urmă, echipa de anul trecut a stat o etapă pe locul 7, pentru cea de acum pare doar un vis erotic.

Revenind. Ai noştri, cu guşile pline, proaspăt îmbuibați prin programul 10%, fertilizând cu găinaț regal fiecare palmă de pamânt. Ai lor, subţirei, contracte de 4000, oleacă mai decişi la balon. Rachetele zboară între cele două careuri, iarba se veştejeşte sub călcătura duşmănoasă a combatantelor. La ora închiderii, un marcaj  politicos al apărării noastre şi punctele rămân ale gazdelor. Cam putin pentru o echipă împroprietărită cu al 4-lea buget al gliei, dar acestea sunt deja lucruri care privesc acţionarii, fie ei minoritari sau nu, şi nu orice “sarakie” care işi dă cu parerea, gratis.

Acum, ce ne doare. Că Mircea a zvâcnit spre tribună, ca un ponei care vede fânul verde, după o iarnă de coceni uscați. Da, nu se face. Sub tălpile lui erau inimile noastre, aşa cum a zis şi dragul nostru coleg de forum. Dar, nu sunt ipocrit, îl înteleg sub ce presiune a jucat aceşti ultimi ani. Aruncat ca ultima cârpă de Dinamo, când proiectul trebuia să înceapa, nu? Cel care conta, aşa ne întelesesem. Dupa 4 etape, la Iaşi îi se cere demisia. Mârâieli, ironii in media, Puriul e oale si ulcele. Smulge un punct la Pepsi şi echipa simte mirosul sângelui. Papură şi Ceapă cad ca spicele. Bonus, dar nu de aia venise la Iaşi. Şi apoi, jackpot, Dinamo. Şi mă bucur pentru el, macar acel 10% de onoare. Deşi vă spun ca e mult mai mult... Nu mai conteaza...

Şi înca ceva... imagini din vestiarul Iaşului. Ştim cum îşi apropie Mircea echipa, că doar nu toţi sunt ieşeni de mici, să joace pentru ţară şi popor. Nu avem imagini cu Uhrin, arogant, rigid, plictisit, fără soluţii, recitând la infinit monologuri cazone care nu aduc puncte? N-am nimic cu Uhrin, până la urma îl stimez, că a reuşit să rămână atâta timp prizonierul acestor şnapani care s-au ascuns in spatele lui. La cum arată însa jocul echipei, Uhrin are ghnionul să nu-l regrete aproape nimeni...

Uh ce ch(r)in...

Cauționarea lui Uhrin trebuie să aibă o limită. Un țarc, de la, pana la. Treabă decentă face Poenaru, de ex. Croitoru, chiar Leo Grozavu. Uhrin a fost bătut de tot clasamentul, de echipe lipite cu letconul într-o noapte. Apar jucători, dispar, joci fara vârf, urci mijlocaşii defensivi, nu mai întelegi nimic, revolutia fotbalului. Cum, mă, să joci fără Puljic, care şi când e cel mai slab, tot e peste Popescu si Grigore la un loc? Mihaiu îţi joacă bine, intră câteva meciuri, excelent chiar. Pauză două luni, când apare e lemn. Montini, jucătorul sezonului trecut, e ghiveci de flori. Klimavicius la fel. Este incredibil atata amatorism. Îi regret sincer pe Reda, Zenke si Mamutu după ce am vazut Brito, Bru, Răuţă. Nu mai zic Aliji, care e Roberto Carlos peste orice fundaş de la Semeghin incoace.

Felix Magath... teoria enunțata de el zice aşa - fără pase la alibi sau in spate, altfel iei amenda - va sta la baza fotbalului modern, daca nu cumva se şi întâmplă deja. Nu e nevoie să câştigi 5 CL ca să fii puternic, să revolutionezi. În şah, marile deschideri, marii teoreticieni, sunt cei care n-au câştigat nimic, niciodata... La noi, ma refer la fotbal în general, 90% se joacă înapoi. Băi pastârnac, băi baiatule, băi esti o calamitate, BĂ! Cum să dai pasă în spate cu tot terenul in fața, mă? Ce antrenor ai tu? A, bine... Repede cu Mulţescu, avem de cârpit sezonul asta mizerabil, pruneo..se aude?

Mircea Vrednic

Deci, ce voiam noi de la Rednic era tuşa asta. Nostalghia, Andryi Tarkovski, dubla 44, secventa 38.

Minutul 85, coțofana se scurge in plasă. Cristea ridică din umeri, nedumerit, apoi, stors de efort, schiţeaza un zâmbet de complezență. Nu convinge pe nimeni, toata lumea ştie că e dinamovist. Camerele se rotesc spre banca ieşană, unde treningurile cu cai sunt in forfotă şi bat cuba cu toată lumea de pe pistă. Într-un colț, ghemuit, ținându-se de operație, cu lacrimi in ochi, descompus, Mircea Vrednic îşi acoperă privirea cu o esarfă. Durerea din inima cască un gol imens de la care îi se va trage, un pic mai târziu, pensionarea pe caz de boală.

Ok, asta e momentul ratat de Rednic. Dar acum hai sa vedem ce alte momente nu a ratat Mircea Rednic. Păi, nu mai târziu de anul trecut, programul socios ddb a însemnat practic Mircea Rednic. Cine dona 10 mii pe lună, cine imprumuta clubul cu sute de mii, pentru ca impostorii din conducere, să aibă timp şi linişte pentru a pregăti lovitura de cort rinistă? Pentru ca echipa, să obţină licenţa pentru anul competiţional următor? Da, chiar el. Apropo, preşedintele de la Mediaş a donat 5000 de lei pentru programul socios, impostorii de pRunea şi bAlanescu la cât au preţuit ataşamentul faţă de Dinamo al lor? 0 lei, desigur. Dupa care, aceşti corifei de la Pravale-Baba, ce s-au gândit ei? Bă, hai sa facem aceeaşi schema şi anul viitor, însa împrumutul va fi, de data asta, nerambursabil! A fost un pic de deranj până au scapat de ”Mierlin”, de Oprea, însă produsul finit e unul de calitate. Asta da lovitura de maistru, chiar nu se aştepta nimeni! Bravo, Floricică mică si incompetentă! Ce să mai spunem, felicitări şi la mai mulţi ani socios in alb-rosu, că bine vă mai merge, căpuşelor!

Acum, ca să ducem paranoia la apogeu, am studiat diverse tipuri de manifestare ale antrenorului Mircea Vrednic şi să ştiţi că la noi se bucura mult mai expansiv, ieşea chiar si din țarc, pana si țopaitul era unul de ied zburdalnic, cu tuleiele proaspăt mijite. Dar, na, eu sunt subiectiv. Am auzit, aseara, pe uațap, apelative ca jeg, jegos, probabil lumea are sensibilităţi pe care, până la urmă, trebuie să le respectăm ca atare.

Programul Socios

Fiind şi prima iniţiativă de acest gen de la noi, ce tocmai încearcă să prindă contur, e normal să meargă şchiopătat, tărăgănat, să fie nemulţumiri. Lumea cântăreşte şi în final ia decizia dacă dă sau nu banul (cinic, dar despre asta vorbim). După părerea mea - da, bocitoare, îmi asum fără probleme-, ambele asociaţii habar n-au în ce s-au bagat, se bazează pe heirup, sentimentalisme pe care s-a aşternut praful, au o lipsă acută de personal şi mijloace media.

Ce nu înteleg ei, că nu pe cei 1000 care vin la meciuri trebuie să-i convingă, pe cei încă 1500 care şi ar veni, şi n-ar veni, dar mai degrabă nu vin. Ideea e că trebuie atras un numar de ordinul zecilor de mii, probabil, trebuie umblat un pic la coarda sensibilă a generaţiilor mai vechi, trebuie ridicaţi la „arme” tinerii care, după cum e dovedit, se mobilizează foarte greu şi doar după ce se lovesc cu capul de prag. Mai pe scurt, marketing. Cine mână în lupta oamenii ăstia? Udeanu? Oprea? Elias, el presidente? Tararache, vicele? Cine sunt ăştia? Ok, au notorietate in rândul celor 1000 amintiţi, dar cine le vorbeşte pe limba lor, celorlalţi 50.000? Dinamo, nu? Şi cine este Dinamo? Păi, un Lucescu, un Dinu, un Pîrcălab, un Fl. Petre, un Lupescu, un Niculescu...un etc. Unde sunt oamenii ăştia?  Lumea vrea să pună ştampila pe ceva lucrat, finisat, dovedit, nu pe schițe si zmângâleli.

Nu stiu dacă nu vor, nu au fost întrebaţi, ori pur şi simplu nu îi mai interesează lupta asta, dupa principiul lehămitei, poate al neîncrederii. Ideea e, că fără ei suntem morti, pentru ca nu avem target, nu avem public ţintă, nu ajungem la urechile, inima şi buzunarul oamenilor. Ok, o sa ceară bani Demici, care dădea cu uluca la Timişoara. Parcă mai bine ar suna un Rednic, un Muţtescu, un Dudu Georgescu... Da, e de treabă sa strângi atâţia corifei, dar şi după 2 ani lucrurile, unii par că sunt tot acolo de unde au început. Se dăduse exemplul Bayern. Ok, cand au apărut în sală Rumenigge, Beckenbauer si Hoeness s-a facut liniste, cred ca au cotizat ăia până li s-a demagnetizat cardul. Altceva. La noi, portdrapel e Oprea, eventual mai scoate Mister din insectar cateva şoparle de acum 30 de ani. E putin, neproductiv, batem tobele la urechile surzilor. Mai e varianta, la care pe undeva achesez, nu suntem pregătiţi nici noi să-i îmbrăţişăm, nici ei să sară în braţele noastre. În cel mai rău caz se va merge pe principiul 'macar am incercat'.

Asociaţia „Peluza Cătălin Hîldan” (2011), reinventată ca DDB (2018)

Avem un board PCH pe care cumpărarea acţiunilor l-a stafidit (spre senilizat) complet. În acorduri de darabana, grupul de acţionari a țesălat gloabele ce se apropiau sfioase, îndemnând la câştigarea cupei nişte jucători ce tocmai fuseseră martelați de ăăă era frumos sa zic Sampdoria lui Vialli si Mancini, dar, de-al dracului, o sa zic Academia lui Buziuc si Merloi din Clinceni, în timp ce panie Uhrina, stătea sprijinit ca tractoristul de roata utilajului, când a rămas fără motorină. Cu asta ramanem, o echipa care a terminat carburantul dupa prima salvă de pistol, chiar in fața standurilor. Până săptămâna trecută aveam impresia că Iaşi e cea mai slabă echipă din campionat, astăzi, cu certitudine o spun, aceasta se numeşte Dinamo.

Şi, nu uitaţi, primul care a dat startul pariurilor cu dacă in față nu a fost berbecali, ci impostorul de Prunea: dacă nu prind play-off-ul, spunea el lustruindu-şi bărbia cu ghiulul, ironic, îmi dau demisia. Sau poate ştromeleagul. În prezent, după ce a mâncat banii echipei, impostorul a rămas să-i halească şi pe cei ai suporterilor. Demisia e pentru slabi, nu pentru luptători de gherilă ca el. Păi, vă daţi seama câţi chiloți de la marketing a rupt ăsta cu dinții, omul deja se crede Zâna Măseluţă.

Revenind. Ddb nu sunt singurii care au încercat, sunt singurii care au rămas în picioare. Asta nu e neaparat ceva laudativ din start, manevrele au fost discutabile. Colegul nostru, Alex punctase foarte bine cinetica acestei rivalităţi între programe, într-o postare ce ar fi trebuit să devină bibliografie obligatorie pentru orice donator. Admit că ddb se miscă foarte repede într-o operatiune totuşi de pionierat pe scena românească. Din partea mea, să strânga un milion pe zi, să stea Ionuţ toată ziua cu țesala in păr, în Florida, iar Prunea să sune la Tararache si Elias pentru aprobări. Dar să se ştie exact pentru ce se cotizeaza.

Domnului Ionuț i-a secat puțul, iar licența nu se poate lua fără angaralele plătite la zi. Întrebarea e: de ce am mărit bugetul de salarii - aproape dublu fața de anul trecut-, dacă domnul Ionuț nu putea susţine (şi) din banii lui cheltuielile până la final de sezon?  Nu cumva a fost fie premeditat, fie durere in coif? Cum pleci la drum cu acest impostor? Figura asta o poate face oricând. Părerea mea, dacă mai stam un pic sa discutăm, o sa vedeţi, ajungem la concluzia că domnul Ionuţ merită chiar felicitări pentru că, ne lasă să ne jucăm cu jucăriile lui personal.

Aşa de dragul discuţiei, văd că Rapid e bine, nu înteleg de ce expresia e folosită la modul peiorativ. Vor avea stadion, nucleul de suporteri e acolo. Primăria le da baza gratis, e rău? Sectorul 2 ce a făcut? Dan Cr Popescu ce a făcut? Vreţi să jucam un baraj cu Rapid, ce ziceţi? Nu e aşa că suntem favoriţi? Suntem, altfel nu am folosi în continuare expresia celebră... Bine, conform ddb, cine nu donează vrea ca echipa să ajungă în liga 4, să dea faliment, să se desfiinteze şi, normal, mama lui nu este o doamnă. Eu nu vreau decât atât: să pună şi Ionuţ ceva, că el e patronul. Să îşi asume această gaura neagră, să renunţe la datorii, să arate că îi pasă, să demită lingăii, să ofere sprijin concret ddb. Deocamdată, el a dat contul, asta a facut. Băă, turnaţi aici, că vedem noi ce se mai întamplă, dacă sunteţi cuminţi. Ăsta e parteneriat? Ok, sănătate!

DDB – al 2-lea cel mai mare creditor, după Ionuţ

Ddb a dat acei bani pentru un procent onorific de 10% din nimic. Ar fi interesant de ştiut din ce a decupat Negoiţă acest procent, dar mai ales cum. Fizic. Şi nu că întreb eu, a facut-o cineva mult mai hârşit în tranzacţii de genul acesta, chiar unul dintre fii clubului nostru: d-l Tiriac.

Acest procent este o arma redutabilă de PR, DDB îţi vinde programul bazându-se pe el. Deci, noi nu dăm oricum, suntem acolo, la masă. Bine, între noi fie vorba, am avut o impresie identică şi până la această decantare la nivel acţionariat. Agresivitatea, observată si de alţi colegi, vine din faptul că încă sunt enclave - cum este si acest DM - care înca nu capitulează, nu recunoaşte meritele depline ale programului ddb. Într-un cuvânt, nu plăteşte haraciul, dom'le! Interesant e şi faptul că, în caz de neprezentare a niciunui cumpărator, clubul va lua licenţa (ok), în liga 1 sau 2 (ok) şi ce se va intampla în continuare? Plătiţi si la anul? Se mai decupează 10% din acel ceva negoițian? El mai poate tăia, încă mai are 90%, ca in basmul lui Ispirescu, unde îşi tăia Harab-Alb din pulpă ca să hrănească pasărea (nicio aluzie).

Eu sunt un caz particular, înteleg şi iniţiativa ddb, dar si pe cei care o contesta. Aş avea argumente pentru ambele cazuri, deşi mai multe pentru cea de-a doua situaţie. Înteleg că totul se bazează pe şantajul emoţional practicat de proprietar, care ameninţă cu lăsarea odorului de izbelişte. Nu ne obligă nimeni să facem biznis, sport, să susţinem, să ne încolonam în condiţiile lui Negoiţă. Sunt prizonierul lui Negoiţă? Ăsta nu mai e Dinamo de mult, e doar Negoiţă care by-pasează cu toate tentaculele un corp inert. Îl seacă, îl usucă, îl căpuşează, iar noi suntem chemati să semnăm ca martori pentru această mizerie. L-am lăsat un an, doi, cinci, şapte. A şters datorii, a facut altele mai mari chiar la el însuşi. Băi, nene, e o vorbă: mă prosteşti o dată, să-ţi fie ruşine! Da' mă prosteşti şi a doua oara, a treia, cred că e ceva în neregulă si cu mine. Menţionez că nu aştept niciun răspuns de la reprezentanţii Ddb. Urmăresc cu mare placere dialogul colegilor. Aşa sunt eu politicos, mă ştiţi doar.

Spre final, rugăm posesorii celor 10% acţiuni să revină degrabă în capitală, şeicul, care de fapt nu e şeic, e deja aici şi aşteaptă deschiderea ostilităţilor. Mircea Rednic nr 1.0, nu e nicio surpriza.