Site-ul Suporterilor Dinamovisti

     Am un amic, ne cunoastem de peste 30 de ani. Cand ne intalnim prin cartier in loc de salut ma intreaba de la distanta, cu un zambet complice “mai tii cu Dinamo?”. Nu ma supar, e de-al meu, am vazut la meciuri impreuna de nu le mai stim numarul. La intrebarea amicului lumea de pe strada se uita cumva compatimitor, uite-l ba si pe asta, vai de capul lui cu cine tine.

     De ceva vreme nu l-am mai vazut. Acum am raspunsul pregatit “cum sa nu, ai vazut ce-am facut la handbal?” in loc de privirea furisata si datul a lehamite din mana. Si replica lui ar veni firesc, legata de discutiile de ani de zile “bineinteles ca am vazut, le-am tras-o la ei acasa elvetienilor alora smecheri, pai ei cu ei se pun, bai nene?”

   Dupa asta ar urma firesc continuarea discutiei la o bere, ca avem subiect si avem cu ce ne mandri. Ne-am incalzi cu amintiri despre cum am castigat noi Cupa Campionilor Europeni in 1965, ce conteaza ca abia ne nascusem pe vremea aia, Dinamo e a noastra dintotdeauna. Si apoi am vorbi despre cum era echipa cu Penu, Licu, Durau, ar avea ei loc astazi in lot? Bine, discutii de fani, am mai lua o bere si pe urma am incepe sa disecam meciul cu Thun. Ai vazut ca am inceput bine, da ma, da am fost si ezitanti. Hai ca nu am avut emotii, ba am avut cand a iesit Bannour. E scula de jucator, sa speram ca nu e nimic grav si se reface repede. Da e foarte bine ca ii avem si pe Descat si Komogorov, te bazezi pe ei, aduc un plus... Dar in primul rand conteaza ca avem echipa, a facut Stefan miscarea aia ca sa lege jocul si sa isi puna fiecare jucator calitatile in folosul echipei. Da ma, de mult nu am mai fost prins asa la un meci al lui Dinamo. Bai frate, da iti dai seama ca fara Saeid nu reuseam nimic? Ce mai, e mare, are nebunia aia pe care trebuie sa o arate pe teren un portar de clasa.

    Si am continua cu tragerea la sorti pentru optimi, ce sanse am avea cu fiecare adversar posibil. Hai ca e de bine, discutie despre jocul si performanta foarte bune la handbal in Liga Campionilor cu un amic dinamovist, totul datorita acestor dulai carora trebuie sa le multumim inca o data.

   De abia astept sa ma intalnesc iar cu amicul meu prin cartier. Sunt sigur ca atunci vom discuta despre ce sanse avem pentru semifinale. Oricum, cu asa echipa la handbal, berea devine doar un pretext.

     Hai, Dinamo!  

 CHIRURGUL, 01.12.2018, "LUPTA DINAMO!"

     Eu stiu doar sa povestesc.

Tata a facut handbal, si cu echipa lui studenteasca din divizia B, "Agronomia Iasi", au zvantat tot ce-au prins cand i-au invitat la un turneu in Franta prin anii 70. Francezii de-abia faceua ochi, dar aveau antrenori sarbi, sali de sport si minge pentru fiecare jucator. Echipa tatei juca pe teren descoperit, de bitum, si avea doar 2 mingi pe care, ca sa nu se rupa prea repede, nu le foloseau si la incalzire. Vremuri, nu?

Si tata imi zice snoave despre handbal. Exemplu: capitanul lor de echipa era student de 8 ani, la un institut care ar fi trebuit sa dureze 3. Cel mai mult imi place povestea despre Gheorghe « Ghita » Licu. Ghita statea in centrul apararii echipei nationale, si astepta momentul in care interii adversi pregateau bataia. Si cand iesea la interi sa-i ia in brate si sa se dea cu ei de pamant, avea un strigat de razboi : « LUPTA DINAMO ! » Lui tata ii place sa adauge : sa te fereasca Dumnezeu !

Joi seara a picat prost pentru mine. Reuniune stiintifica, ca mai citim si noi. In comitet mic, in jurul unei mese...Greu sa te ascunzi. Cum necum, trag langa mine un scaun si dosesc telefonul : caut pe youtube un live, multe promisiuni, nimic concret. Dau pe livetextul ziarelor romanesti, greu si acolo (Bine, cred ca e greu pentru ei sa apuce sa scrie intre zecile mele F5 pe minut.) Ma multumesc pana la urma cu livescorehandbal.com, putin mai reactiv. Greu la inceput, apoi din ce in ce mai bine. Catre final, ne ducem la 4, apoi la 6 goluri ! Uit ca sunt la sedinta, incep sa agit pumnul prin aer. Da, poftim, aveti vreo intrebare ? Nu, nu, doar ca sunt bucuros.

Am mai scris-o, Dinamo e o stare de spirit, e lupta incrancenata, e "Ghita" Licu, suntem noi care nu ne predam.

Da, nu ne predam.

LUPTA DINAMO !

CAINEROSHU, 02.12.2018, "QUO VADIS, DINAMO?"

Parafrazând titlul celebrului roman scris de Henryk Sienkiewicz (poate ne ajută Seychelles cu o scurtă prezentare lămuritoare) ne uităm cu mânie la prezent și cu mult prea multă nostalgie la trecut. Asta, mai mult, când vorbim de echipa de fotbal a patronului (amator) mult prea dornic de profit rapid și de "performanțe" mediocre spre dezastruoase.

Când vine vorba de echipa de handbal masculin, CS Dinamo București, prezentul devine dintr-o dată mult mai darnic cu așteptările suporterului dinamovist. Sezonul acesta a adus jucătorii de care echipa avea nevoie și jucătorilor maturitatea de care aveau nevoie pentru a fi acolo unde Dinamo București își are locul, în mijlocul elitei.

Meciul de la Thun a început în viteza a treia pentru câini, în scurt timp scorul arătând intențiile alor noștri, 2-5. Tempoul s-a mai liniștit și scorul a devenit 9-7 pentru adversari. Îmi veneau în minte tot felul de snoave, cu țiganul la mal, și cu soarta noastră fatalistă a românilor. Dar, parcă totuși, după chinul ce trebuie să-l îndurăm uitându-ne la echipa de fotbal, ar fi fost prea mult să vedem cum echipa de handbal ratează o șansă uriașă de a-și încununa efortul depus în competiția europeană. Ai noștri s-au trezit din vrie și încet, încet au pus stăpânire pe joc, și nu au mai cedat inițiativa până la final. Victoria mult așteptată și dorită de suflarea dinamovistă a venit ca o descătușare; putem visa cu ochii deschiși acum!

Cine sunt eroii noștri? Jucători, antrenori și conducători care au reușit să formeze o echipă competitivă și pe plan european. Și nu în ultimul rând suporterii care au fost alături de echipă. O mențiune în plus pentru Heidaridad Saeid, persanul cu fizionomie acvilină, care în meciul din Elveția ne-a încântat cu paradele sale, elocvent fiind ultimul atac al celor de la Thun, când au ratat de două ori în situație de unu la unu cu Saeid. Așa vrem să vedem adversarii – DEMORALIZAȚI de prestația alor noștri! Hora bucuriei de la sfârșitul meciului a fost preambulul a ceea ce avea să vină câteva zile mai târziu – cununa cu lauri a locului întâi în grupă!

Așadar, "Încotro, Dinamo?" Visăm cu ochii deschiși, avem o șansă bună să trecem mai departe după dubla cu Sporting Lisabona, dar cred că e datoria noastră acum, să fim în număr mare în sala Dinamo, să-i susținem pe cei care ne-au învățat cu gustul victoriei în competițiile relevante. Să umplem sala până la refuz, returul se joacă la noi!

HAI DINAMO!

EMANUEL97, 03.12.2018, "Tensiune maxima"

     Tensiune maxima. O picatura de sudoare se prelinge pe chipul sau crispat de concentrare. Adversarul se apropie, urmeaza un nou duel decisiv; cu fiecare pas se scurge o eternitate de energie in timp ce tricoul verde se inalta deasupra liniei semicercului. Aruncarea e napraznica, ghidata de frustrarea multelor nereusite ale acelei seri, pare a fi intruchiparea ultimelor suflari ale unui razboinic agonizant. Forta loviturii este coplesitoare, rezultatul sau pare inevitabil. Nu! Deodata bratul istovit de atatea parade mai face un ultim efort. Reflexul venit de nicaieri trimite mingea departe pe fundalul unei sirene care anunta sfarsitul meciului. Saied a aparat din nou si Dinamo castiga in deplasare cu Wacker Thun!

Explozia de bucurie pe banca noastra este inevitabila. Imbratisari, sarituri si cuvinte de fericire si indrazneala inunda sala echipei gazda sub privirile devotatilor suporteri alb-rosii care au mers pana acolo. Antrenorul Stefan are un moment de liniste, o performanta unica in istoria moderna a handbalului romanesc a fost atinsa in premiera, munca atator luni de zile a dat roade, acum putem sa sarbatorim. De la primul meci in aceasta grupa, victoria cu Elverum 26-24 din sala Dinamo, intentiile noastre au fost clare si intensitatea jucatorilor a fost totala.

Toate cele 10 meciuri din aceasta grupa au avut scoruri stranse. Fie ca a fost Elverum, Ademar, Wisla, Riihimaen Cocks sau Wacker Thun; fie ca au fost victorii sau infrangeri, rezultatul a fost stabilit de mici detalii. Victoriile noastre au venit datorita fiecarui blocaj facut de Mousavi si Savenco in aparare, au venit datorita fiecarui reflex neverosimil efectuat de Saied, Missaoui si Grigoras, au venit datorita fiecarui gol inscris din extrema de Negru, Zulfic, Descat si Gavriloaia, au venit datorita fiecarei lovituri de ciocan de la 9 metrii data de Bannour si Komogorov, Sandru si Kuduz, au venit dupa fiecare patrundere hotarata finalizata cu gol de Alouini,au venit datorita fiecarui atac cu efect pe tabela datorita pivotului Adam Szasz.

Asa a fost si in acest ultim meci. Atacul a inceput excelent si am ajuns sa conucem cu 5-2 datorita excelentului joc de echipa. Cand atacul nu a mai mers, am inceput sa ne aparam agresiv, Saied a inceput sa apere tot ce era pe poarta, si am ramas in meci. Apoi au aparut valorile individuale, Bannour a inscris 6 goluri, ultimul cauzand o accidentare ca dovada a vointei si sacrificiului sau pentru echipa, si am intrat la pauza in avantaj. In repriza secunda Komogorov, Alouini si Gavriloaia au fost valorile individuale de neoprit care, impreuna cu un joc de echipa recuperat, au dus superioritatea noastra din teren pe tabela de marcaj.

Increderea este cel mai bun argument pentru o victorie. La acest meci Dinamo a emanat incredere in fiecare clipa prin fiecare por de piele. Am stiut sa profitam de momentele noastre bune, am stiut sa rezistam momentelor mai putin bune, stiind ca se vor termina la un moment dat, si fiecare actiune dusa la bun sfarsit reusea sa-i motiveze pe ceilalti. Cum sa nu lupti cu incredere cand il vezi pe Alouini aruncandu-se in atac, impotriva a patru adversari de unul singur, si totusi reusind sa marcheze? Cum sa nu ai incredere in victorie cand Saied apara in 3-4 situatii consecutive de unu contra unu?

Increderea, jocul de echipa si combinatia acestora cu spiritul de lupta al jucatorilor si valoarea lor individuala ne-au adus aici. Ne ramane doar sa le multumim pentru ca reprezinta in mod ireprosabil clubul Dinamo si sa fim alaturi de ei mai mult ca niciodata. Cand suntem impreuna, limita e cerul.