Dinamo a obținut o victorie strategică în deplasare, învingând Hermannstadt cu 2-0 într-un meci disputat și marcat de o implicare intensă a ambelor echipe. Aceasta a fost prima victorie în deplasare a lui Dinamo din februarie, iar atmosfera a fost animată de nevoia fiecărei echipe de a-și îndeplini obiectivele – Hermannstadt dorind să scape din zona periculoasă, iar Dinamo să își consolideze poziția în topul Superligii. Cu tribunele dominate de fanii noștri, elevii lui Zeljko Kopic au deschis scorul în prima repriză, după un penalty obținut de Cîrjan și transformat de Astrid Selmani. În ciuda unui ritm mai temperat și a câtorva ocazii puține de poartă, Dinamo a controlat jocul, dovedind că este pregătită să evolueze pentru a atinge zona de play-off. Cu un lot aproape complet, Dinamo a intrat bine organizată în teren, axându-se pe o defensivă solidă formată din Homawoo, Boateng și Gnahore, capabilă să anihileze atacurile gazdelor. Deși Hermannstadt a încercat să aducă un suflu ofensiv prin schimbările lui Măldărășanu, echipa sa a arătat semne de oboseală și nesiguranță, nereușind să ofere un pericol constant la poarta dinamoviștilor. Finalul meciului a adus un al doilea gol decisiv pentru Dinamo, marcat de Boateng, care a valorificat colaborarea cu Cîrjan. Antrenorul dinamoviștilor, Kopic, eliminat în prima repriză după proteste, a arătat implicare și a dat dovadă de tact în organizarea echipei, demonstrând că Dinamo poate juca la un nivel superior în meciuri-cheie. De cealaltă parte, Marius Măldărășanu se confruntă cu provocări pe plan tehnic și managerial, fiind sub presiunea obținerii unor rezultate mai bune în condițiile unei echipe ce își pierde entuziasmul și consistența în evoluții.
Una dintre deciziile problematice ale echipei este persistarea în titularizarea unui fundaș dreapta care nu oferă un randament satisfăcător. Fără o corecție clară și măsuri adecvate în caz de greșeli, această postură fixistă ne poate afecta negativ performanțele viitoare. Momentan, Sivis este fundașul titular, însă este evident că el întâmpină dificultăți constante, fiind necesară o schimbare aproape la fiecare meci. Propunerile sunt multiple, iar una dintre ele ar fi reorientarea unui fundaș central pentru acest rol. Pascalău, de exemplu, are un background format în Italia, nu este masiv și lent, iar adaptarea sa ar putea fi o soluție de moment ce ar aduce și un jucător sub 21 de ani în echipă. În plus, acest tip de soluție defensivă a fost utilizat cu succes în trecut (Lucian Goian a jucat în dreapta contra Everton), ceea ce arată că abordarea nu este fără precedent. Dacă această variantă se dovedește ineficientă, o altă opțiune ar fi modificarea structurii defensive într-o linie de cinci fundași, ceea ce ar aduce mai multă siguranță în defensivă și ar permite minute suplimentare pentru un alt jucător sub 21, cum este Licsandru. Astfel, echipa ar avea o mai mare stabilitate în apărare și, în același timp, oportunități pentru integrarea tinerilor cu potențial.
În încercarea de a juca un 4-3-3, echipa a fost nevoită să improvizeze, plasând jucători pe posturi care nu le sunt naturale din cauza accidentărilor și a lipsei de alternative. În mod specific, folosirea lui Milanov și Bani în roluri de extremă s-a dovedit a fi ineficientă, tăind din eficiența lor și afectând dinamica jocului. Așadar, o posibilitate mai adecvată ar fi adoptarea unui sistem 4-4-2 în diamant, care să valorifice mai bine abilitățile fiecărui jucător. În această formație, Selmani și Hakim ar putea fi poziționați ca vârfuri, cu Cirjan în spatele lor, într-o linie de mijloc solidă formată din Eddy, Olsen și Milanov sau Mărginean. Această configurație ar permite fiecărui jucător să joace în mod natural pe postul său, fără a fi forțat să își ajusteze stilul, și ar aduce un plus de consistență în atac. Alternativ, Caragea ar putea ocupa rolul din banda stângă, oferindu-i lui Hakim ocazia de a-și aduce contribuția de pe partea dreaptă, unde se simte cel mai confortabil.
Un alt aspect esențial pentru evoluția echipei îl reprezintă renunțarea la jucătorii care nu mai pot aduce un plus de valoare. Persistența cu anumite nume din cauza experienței sau vechimii devine contraproductivă atunci când acești jucători nu mai evoluează și nu oferă suficient. Kopic, spre exemplu, pare că beneficiază de un statut care nu este justificat pe teren. Situația este similară cu cea a lui Bani, care, deși a debutat cu ani în urmă, nu a arătat un progres notabil. Sezonul acesta este unul în care ne permitem experimente și încercări, dat fiind că nu avem probleme serioase în privința retrogradării și nu aspirăm la titluri de anvergură. Avem o oportunitate unică de a testa potențialul unor tineri promițători, precum Rotund, Caragea sau Irimia, pentru a observa cine poate face saltul valoric de care echipa are nevoie. Această abordare experimentală ar aduce o mai mare flexibilitate pe termen lung, evitând plafonarea echipei în cadrul locurilor 5-8. Mai mult, este momentul ideal pentru a construi o echipă bazată pe tineri care ar putea oferi o performanță superioară și o prospețime necesară.
Victoria de la Sibiu este un punct pozitiv și necesar, dar aduce și câteva semne de întrebare în privința abordării tactice și a deciziilor luate la nivel de echipă. Flexibilitatea și adaptarea la circumstanțele actuale vor juca un rol cheie în reușitele noastre viitoare. Continuarea insistenței cu jucători care nu dau randament, lipsa de soluții alternative pentru posturile vulnerabile și neadaptarea la nevoile fiecărui jucător pot aduce riscuri pe termen lung. Avem o echipă cu potențial și un sezon în care riscurile sunt mai reduse, ceea ce ne permite să construim o fundație solidă bazată pe tineri și pe un sistem de joc care să pună în valoare resursele disponibile. Dacă adoptăm o abordare mai flexibilă, orientată pe termen lung, vom putea să ne menținem în primele locuri ale clasamentului, dar și să pregătim o echipă competitivă pentru viitor.
